Cum a încercat SUA să distrugă relația României cu Antanta pentru a ne „exploata fără niciun menajament?”
Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla țara noastră după Primul Război Mondial. Redăm mai jos notele istoricului militar.
La 7 ianuarie 1920, Auguste-Félix-Charles de Beaupoil, conte de Saint-Aulaire, reprezentant al Franţei în România în timpul Primului Război Mondial, făcea cunoscut guvernului francez informaţiile primite de la Charles Joseph Vopicka, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar american în România în perioada 27 noiembrie 1913 – 10 iulie 1920, în legătură cu încercările S.U.A. de ,,a provoca prin toate mijloacele o ruptură între Antantă şi România” pentru a fi ,,tratată nu ca aliată, ci ca potrivnică” şi a putea fi ,,exploatată fără niciun menajament”.
• ,,Colegul meu din Statele Unite – transmitea Saint-Aulaire – , cu care am întreţinut întotdeauna cele mai sigure relaţii şi pe care nu l-am văzut de mai multe luni, mi-a vorbit ieri foarte liber despre politica ţării sale faţă de România.
• El mi-a spus că în momentul în care a fost invitat să-şi întrerupă concediul pentru a-şi relua postul, organizaţiile evreieşti şi capitaliştii din Statele Unite au exercitat asupra lui, cu complicitatea unei părţi a anturajului preşedintelui Wilson, o puternică presiune pentru a-l determina să devină instrumentul partidului lor cu condiţia de a provoca prin toate mijloacele o ruptură între Antantă şi România.
• Este, se spune, singurul mijloc de a asigura dominaţia din punct de vedere economic a Statelor Unite asupra României care, nemaifiind susţinută de alte puteri ale Antantei şi în special de către Franţa, ar fi tratată nu ca aliată, ci ca potrivnică şi ar putea fi astfel exploatată fără niciun menajament.
• Se propunea, îndeosebi, să se ceară petrolul, pădurile şi căile ferate drept garanţie a avansurilor de război acordate României şi pe care este actualmente în imposibilitate de a le rambursa.
• Colegul meu mi-a spus, de asemenea, că autorii acestui plan erau forte porniţi împotriva mea şi au inspirat plângerea delegaţiei americane la Paris, al cărui obiect am fost eu.
• El a adăugat că găsind ecoul acestei plângeri în corespondenţa oficială a postului său a relevat-o declarând că eu am fost întotdeauna în deplin acord cu el şi că, de altfel, pentru toţi cei care au fost ca el, şi ca mine, la faţa locului, martori ai evenimentelor, nu există două moduri de a le judeca.
• Dl Vopicka s-a străduit în mod activ, într-adevăr, să neutralizeze, în măsura posibilului, politica guvernului său şi să evite o ruptură între Antantă şi România.
• El mi-a povestit, în afară de aceasta, că în ajunul zilei în care această ruptură părea iminentă, delegaţii evreilor români, îngrijoraţi de protecţia cu care Consiliul Suprem i-a copleşit, au venit să-l roage să caute să evite această ruptură care, spun ei, ar antrena imediat un masacru general el evreilor de către populaţia română, care îi face responsabili de politica Consiliului Suprem.
• Astfel, rezultatul cel mai sigur al planului evreilor americani ar fi fost, în caz de succes, să provoace un pogrom general într-o ţară în care aşa ceva nu a avut loc niciodată până în prezent.
• Faptul că acest demers nu s-a făcut decât pe lângă Legaţia Stateor Unite arată în mod clar că oamenii avertizaţi nu se înşeală asupra posibilităţii politicii adoptate de Antantă faţă de România.
• Ea nu este din această cauză mai puţin exploatată, în opinia maselor, cu înverşunare contra noastră, de către duşmanii noştri şi în mod special de către Aliaţii noştri”.
Șantajul american în cazul în care România refuza „oferta”
Cu puţin timp înainte, la 7 octombrie 1919, tot Saint Aulaire informase Ministrul de Externe francez: ,,Dl Brătianu mi-a comunicat un anumit număr de documente, care constituie, ca să spun aşa, dovezile tentativei cunoscute aici sub numele de «şantaj american» şi care constă în a înfometa România în cazul când va refuza să livreze bogăţiile sale petroliere societăţii Standard Oil”.
Peste patru zile, la 11 octombrie 1919, locotenentul de Gressot, făcea şi el cunoscut, după misiunea îndeplinită la Bucureşti: ,,Opinia publică, după ce a acuzat Franţa de măsuri coercitive luate faţă de România, a evoluat. Se spune acum, în mod curent, că Franţa a cedat Americii şi că aceasta din urmă pedepseşte România pentru faptul de a se fi arătat ostilă tentativei de acaparare de grâu şi de petrol”.
Şi mai înainte, în aprilie 1919, regina Maria, trimitea (de la Paris) o ,,Notiţă” prinţului Barbu Ştirbei (cu rugămintea de a o arăta şi regelui Ferdinand I) prin care făcea cunoscută informaţia primită de la ,,un personaj important” referitore la intenţiile Marilor Puteri în ceea ce privea ,,colaborarea” economică şi financiară cu România:
1. Guvernul britanic şi cel francez au creat o înţelegere pentru a trata împreună chestiunea participării germane la afacerile petroliere din România.
2. Au convenit ca nicio ţară să nu-i acorde României vreun fel de împrumut – nici pe termen scurt, nici pe termen lung –, până nu va fi reglementată problema petrolului.
3. După cât se pare, ei sunt dornici să înceapă afaceri imediat şi în condiţii concrete cu ambele părţi, precum şi să negocieze un împrumut îndată ce afacerile petroliere vor fi garantate”.
Pe larg: Desăvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Recunoaşterea ei internaţională. 1918. Documente interne şi externe, vol. IV-V, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
