Proces-verbal al convorbirii dintre Șah și Nicolae Ceaușescu, București, 4 iunie 1973
[…]
Șahul: Este adevărat că, deși țările noastre au regimuri [politice] diferite și sunt departe una de alta din punct de vedere geografic, ele sunt totuși motivate de aceleași sentimente, mai ales în politica lor de independență, [și în politica lor] de neamestec în treburile interne ale altor țări și, bineînțeles, de neacceptare a amestecului altor state în treburile lor proprii. Cred că acest tip de politică câștigă teren. [Oamenii] au început să înțeleagă că nu există o altă cale de a rezolva problemele actuale dintre diferitele țări decât aceasta.
[…]
Bineînțeles, există problema detensionării europene. În cele din urmă, și în mod fericit, această mare problemă, în special chestiunea germană, care îi preocupă pe toți, [a fost rezolvată]; în plus, la Helsinki s-au făcut pași importanți înainte; la Viena au avut loc negocieri. Nu ne puteam aștepta la altceva; nu-mi amintesc dacă am citit în știri sau am auzit la radio că americanii și sovieticii au decis să retragă câte 21.000 de soldați [din Europa]. Numai că, așa cum le-am spus prietenilor noștri europeni, detensionarea europeană ar trebui să devină o politică mondială, deoarece nu putea exista o detensionare în Europa, fără stabilitate în Orientul Mijlociu, deoarece viața în Europa depinde de aprovizionarea cu energie din Orientul Mijlociu.
[…]
Ceaușescu: Trebuie să adaug că, în ceea ce privește interesele României și ale Iranului, bineînțeles, chiar dacă am făcut-o din motive distincte, am fost întotdeauna de acord cu dezvoltarea relațiilor cu Uniunea Sovietică. După părerea mea, lucrurile s-au dezvoltat bine în această privință și ele sunt într-o stare bună.
Prin urmare, în marile probleme care au preocupat lumea în această perioadă, România și Iranul au reușit să coopereze și să adopte o linie care a avansat detensionarea și cooperarea internațională.
[…]
Desigur, prin poziția sa geografică, Orientul Mijlociu influențează în mod direct o serie de țări și, aș putea adăuga, întreaga Europă. Dacă adăugăm crudul la această [ecuație], putem vedea că aceste probleme sunt foarte importante.
[…]
Șahul: Am observat atenția pe care o acordați securității europene. După cum spuneam, credem că securitatea europeană nu poate fi deconectată de securitatea Orientului Mijlociu, din motive economice.
[…]
Călătoria lui Nixon la Beijing, urmată de călătoria sa la Moscova, a fost nefericită, deoarece [aceste vizite] au fost bilaterale [de natură]. [Acest tip de contacte] au fost utile în acest caz, dar pot fi neplăcute în alte cazuri.
[…]
Ne-am simți mai protejați dacă problemele ar fi rezolvate în cadrul unui forum internațional. Cum? Eliminând dreptul de veto [al membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate]. S-ar putea spune: sunt 135 de țări, dintre care cel puțin 20-30 sunt total iresponsabile, frustrate. Dacă domnul Gaddafi încearcă să cumpere voturi, ar putea cumpăra o mulțime de voturi. Chiar ieri a ordonat ca oamenii săi să meargă să preia toate ministerele. Oamenii săi s-au dus și au preluat Ministerul Informațiilor și Televiziunea. Nu știu dacă au [măcar] televiziune. Cu toate acestea, [ei] au dreptul de veto, deoarece marile [puteri] își vor exercita dreptul de veto pentru a-și apăra propriile interese, în timp ce [puterile] mici vor putea apăra doar interesele reale ale lumii.
