Proces-verbal al convorbirii dintre Nicolae Ceaușescu și Abbas Massoudi, vicepreședinte al Majlis, București, 10 aprilie 1972
Senatorul iranian i-a cerut apoi președintelui Consiliului de Stat să se pronunțe cu privire la posibilitățile existente pentru rezolvarea conflictului din Orientul Apropiat, în lumina convorbirilor avute cu ocazia vizitei sale secrete la Cairo.
Președintele Consiliului de Stat a subliniat că, din conversațiile sale cu președintele Sadat, a reieșit că Egiptul dorește să ajungă la o soluție politică la conflictul din Orientul Apropiat, în spiritul rezoluției Consiliului de Securitate din noiembrie 1967. Egiptul este pregătit să semneze un tratat ale cărui aranjamente generale și reciproc acceptabile ar recunoaște suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor statelor din regiune, inclusiv a Israelului.
Egiptul nu poate accepta, pe bună dreptate, ca o parte a teritoriului său să rămână sub ocupație străină. Prin această perspectivă, guvernul egiptean a făcut anumite propuneri concrete, dar Israelul nu le-a primit bine. Prelungirea actualei stări de lucruri nu este nici în interesul țărilor arabe implicate în conflict, nici în interesul Israelului. Din acest motiv, considerăm că propunerile constructive ale Egiptului ar trebui să beneficieze de un sprijin mai mare pe scena internațională și că, în același timp, ar trebui folosite toate mijloacele disponibile pentru a convinge Israelul să renunțe la poziția sa intransigentă, care nu este favorabilă unei soluții politice pentru acest conflict, singura soluție care poate oferi Israelului o securitate reală.
Desigur, orice soluție pe termen lung pentru conflictul din Orientul Apropiat trebuie să includă o soluție pentru populația palestiniană, în conformitate cu aspirațiile acesteia de a-și trăi propria viață națională.
În ceea ce o privește, România a fost întotdeauna în favoarea găsirii unei soluții politice pentru acest conflict și s-a arătat dispusă să contribuie, în măsura posibilităților sale, la îmbunătățirea situației într-o regiune care nu este prea departe de granițele sale.
A. Massoudi a subliniat că, în problema Orientului Apropiat, poziția Iranului este similară cu cea a României. În prezent, relațiile Iranului cu Egiptul sunt bune. Guvernul iranian susține abordarea rezonabilă a liderilor egipteni, propunerile lor de a găsi o rezolvare pașnică a [acestui] conflict, iar aceste propuneri sunt demne de a li se acorda atenția cuvenită, întrucât vin din partea unei țări care are cea mai mare parte [de participare] la conflictul arabo-israelian.
Din nefericire, Israelul își menține o poziție rigidă, încercând să obțină [anumite] avantaje de pe urma poziției sale militare superioare actuale. Această poziție este una total greșită, mai ales dacă [cineva] se gândește la viitor: din acest motiv, este într-adevăr necesar ca, în contactele cu reprezentanții israelieni, să sublinieze faptul că nu este în interesul țării lor să continue pe această cale. Iranul va face tot ceea ce îi stă în putere pentru a face pași în direcția realizării păcii într-o regiune din care face parte și este gata să coopereze cu România și cu alte țări prietene în această direcție.
[…]
