Evenimentul Istoric > Articole online > România comunistă > Note de la întâlnirea tovarășilor iranieni cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, București, 13 martie 1958
Articole online

Note de la întâlnirea tovarășilor iranieni cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, București, 13 martie 1958

Nicolae Ceaușescu

Relaţiile României cu Iranul datau din 1902, fiind întrerupte în 1941 datorită alianţei lui Antonescu cu Hitler. Contactele diplomatice au fost reluate în 1946, fără mari realizări pe plan politic sau economic în primii ani. În octombrie 1965, Maurer a inaugurat ambasada României şi a pregătit înţelegeri comerciale. În mai-iunie 1966, şahul Iranului a vizitat România, semnându-se primele contracte de colaborare economică între cele două ţări.

Note de la întâlnirea tovarășilor iranieni cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, București, 13 martie 1958

Înregistrarea unei întâlniri între primul secretar al Tudeh, Reza Radmanesh, și Nicolae Ceaușescu, pe atunci membru al Biroului Politic al Partidului Muncitoresc Român, la scurt timp după cea de-a cincea reuniune plenară a Tudeh din Bulgaria, în cadrul căreia comuniștii iranieni s-au angajat să colaboreze cu „toate forțele naționale și democratice” din Iran. Documentul evidențiază dezorganizarea și fragmentarea Tudeh în această perioadă.

Partidul Tudeh din Iran este un partid comunist iranian. Format în 1941, avându-l în frunte pe Soleiman Mirza Eskandari, a avut o influență considerabilă în primii săi ani și a jucat un rol important în timpul campaniei lui Mohammad Mosaddegh de naționalizare a Companiei de Petrol Anglo-Persian și a mandatului său de prim-ministru. Se spune că represiunea care a urmat loviturii de stat din 1953 împotriva lui Mosaddegh a „distrus” partidul, deși o rămășiță a persistat. 

„Tovarășii iranieni s-au declarat mulțumiți de faptul că au putut rămâne câteva zile la București.

Ei au participat la plenara Comitetului Central care s-a desfășurat în Bulgaria.

Tovarășul N. Ceaușescu:

I-a salutat în numele conducerii partidului și [i-a invitat] să se simtă ca acasă.

Primul tovarăș:

Aș vrea să vă informez despre problemele discutate la plenara care tocmai a avut loc [în Bulgaria].

Ordinea de zi conținea trei chestiuni:

1.Declarația adoptată la reuniunea partidelor comuniste și muncitorești de la Moscova și Manifestul Păcii.

2.Analiza situației politice din Iran.

Trebuie spus că, după lovitura de stat fascistă care a avut loc, au avut loc mai multe schimbări în situația politică din Iran. Au fost analizate cauzele sociale care modelează politica internă și externă a acestei țări. S-a acordat atenție punctelor fundamentale ale platformei partidului legate de situația politică [,] Sarcinile imediate și tactica partidului în circumstanțele actuale.

Plenara a aprobat analiza situației politice și punctele fundamentale legate de platforma [de partid].

A fost atribuită sarcina de a formula un proiect de platformă care să fie discutat cu membrii de partid până la următorul plen. Plenul a aprobat principalele aspecte legate de tactica partidului.

Cea de-a treia chestiune de pe ordinea de zi a abordat dificultățile organizatorice.

A fost prezentat un raport privind activitățile desfășurate între cele două plenare.

Am înregistrat întârzieri în organizarea plenului din cauza unor probleme tehnice.

Acest plen a fost necesar din cauza condițiilor dificile în care partidul nostru și conducerea partidului nostru [își desfășoară] activitatea.

Partidul nostru este dezorientat, în urma înfrângerii suferite. Această înfrângere pe care a suferit-o partidul nostru este fără precedent.

Partidul nostru este un partid tânăr din punctul de vedere al noii sale structuri și al situației pe care [a] creat-o. În ciuda vârstei sale tinere, partidul nostru a dus cu succes anumite bătălii.

După Primul Război Mondial, [toți] comuniștii au fost reprimați. Dar această represiune a luat forma unui pogrom, iar partidul nu a fost scos în afara legii. În această situație, conducerea partidului și-a exprimat deschis poziția.

Când partidul s-a declarat în favoarea luptei anti-imperialiste, a fost scos în afara legii pe motiv că subminează statul.

Partidul a creat o rețea subterană solidă și a reușit să combine lupta sa în aer liber cu cea din subteran. Partidul a jucat un rol important în perioada naționalizării petrolului.

Cele mai bune forțe ale clasei muncitoare, ale țărănimii și ale intelectualității au fost de partea partidului. Mai mult, fiecare a zecea persoană din corpul de ofițeri al forțelor armate era comunist. Este și mai greu de explicat înfrângerea. În aceste circumstanțe, greșelile conducerii partidului au contribuit în mare măsură la această înfrângere.

Nu am ținut cont de intrarea pe scena politică a burgheziei naționale și nu am luat în considerare rolul acestei burghezii în lupta împotriva membrilor de partid.

Am crezut că puterea nu se află în mâinile burgheziei naționale, ci în cele ale agenților anglo-americani.

În ziua rebeliunii fasciste, am avut o mulțime de oportunități [pe mână], dar ne-a lipsit încrederea reciprocă, ne-am temut de ei, iar ei de noi.

Analiza [prezentată la Plenum] a arătat că, dacă partidul [ar fi apărut] în acele zile, situația ar fi fost diferită.

Li s-a părut că [dacă] Musaddiq ar fi ieșit în fața oamenilor și ar fi cerut ajutor, [atunci] comuniștii ar fi apărut ca susținători ai săi. Musaddiq se temea că comuniștii ar fi preluat puterea.

În acele momente de indecizie tactică, elementele ultrareacționare au reușit să preia pozițiile cheie și apoi să treacă la zdrobirea partidului.

[Elementele] reacționare au avut posibilitatea de a lovi pentru că a descoperit forțele subterane. După aceea, a urmat represiunea.

Astăzi, partidul se află într-o situație dificilă. Ne-am fi revenit mai ușor dacă această înfrângere ar fi fost rezultatul unei bătălii.

Conducerea partidului nu și-a recunoscut greșelile în fața membrilor de partid în timp util. Acest lucru a dat naștere la discuții între membrii de partid și a provocat criza din cadrul conducerii partidului nostru – o criză legată în mod evident de greșelile fundamentale făcute și de greșelile și responsabilitatea personală a fiecăruia dintre noi.

Între lideri au avut loc schimburi de reproșuri reciproce.

Activitatea [noastră] nu a putut fi reluată până când situația conducerii nu a fost rezolvată. Cadrele trebuiau să acționeze ca un fel de arbitri ai conducerii și să judece cine avea dreptate și cine nu. Plenara a 4-a, la care au fost invitate cele mai bune cadre, a avut loc în aceste condiții.

Nu știu dacă există astfel de precedente în vreun alt partid, fiecare lider a venit la cel de-al 4-lea Plenum cu propria platformă. Au petrecut 20 de zile și 20 de nopți discutând despre aceste lucruri. Principala problemă a fost cum să ridice de pe umerii lor povara contradicțiilor interne din cadrul conducerii.

Încă de la început au spus clar că vor ține cont de opiniile celor care iau parte la plen.

Acest arbitraj [pe care cadrele l-au efectuat] a ajutat noul Birou Executiv să-și reia activitatea.

Acum am informat plenul despre această activitate.

Am fost însărcinați să înființăm un centru de partid în străinătate, care se află în RDG.

Aceste probleme au fost abordate în raportul organizațional. Acest raport conținea o altă chestiune foarte importantă, și anume restabilirea unui partid muncitoresc unit în țară.

Iranul este o țară multinațională și există două partide în cadrul mișcării naționale: Partidul Democrat din Azerbaidjan și Partidul Democrat din Kurdistan. Am ordonat organismelor noastre regionale să se unească cu aceste două partide.

Când Partidul Azerbaidjanului avea doar câteva sute de membri în 1945, aproximativ 60.000 de comuniști i s-au alăturat. Am sprijinit această mișcare și am trimis cele mai bune cadre ale noastre. Acesta este modul în care a fost creată această mișcare. Cadrele din Azerbaidjan au emigrat în URSS. Pentru o lungă perioadă de timp, această regiune a rămas fără organizație de partid.

Când am decis să dăm naștere acestei mișcări, am creat o organizație care a apărut sub numele de Partidul Democrat. Credem că nu mai putem continua așa.

Trebuie să existe un singur partid al muncitorilor într-un stat multinațional. Până acum, această problemă nu a fost discutată.

Acum, sarcina de a recrea un singur partid [a fost adusă în discuție]. Această propunere se confruntă cu rezistență din partea conducerii Partidului Democrat din Azerbaidjan, am vorbit cu ei fără succes.

Plenara ne-a desemnat să abordăm această problemă.

Suntem mulțumiți de rezultatele acestui Plenum. Plenumul nu s-a desfășurat într-o [atmosferă] calmă – la început au ieșit la suprafață unele rămășițe ale contradicțiilor din cel de-al patrulea Plenum și aceasta a fost o continuare a [procesului de] rezolvare a unor contradicții. Acum, există condiții pentru a consolida unitatea conducerii partidului și a partidului însuși.

La Plenum, toată lumea și-a putut afirma deschis opinia. 22 de tovarăși au luat cuvântul în legătură cu prima chestiune [de pe ordinea de zi]. Cel mai important lucru este că au dezbătut modul în care acest lucru poate fi aplicat în Iran.

Cauzele care au făcut ca guvernul iranian să se apropie de URSS și să se distanțeze de SUA [sunt:] S-a demonstrat că nu au fost evaluate corect contradicțiile anglo-americane, ci [dimpotrivă] că imperialiștii din RFG, Italia, Japonia [;] Republica Federală Germania este principalul partener de comerț exterior al Iranului.

Companiile petroliere italiene au stabilit parteneriate cu cele din Iran și concesiunile obținute dăunează SUA. 75% din profiturile pe care le dau italienii prejudiciază SUA.

Consorțiul internațional din sudul țării dă doar 50% din profituri. Această situație creează probleme pentru SUA. Produsele japoneze sunt foarte importante pe piața iraniană.

Politicile URSS sunt, de asemenea, importante. Cercurile înstărite se temeau de granița cu URSS, iar acum înțeleg că nu au de ce să se teamă. Pe de o parte, se confruntă cu propuneri de stabilire a unor baze de rachete, iar pe de altă parte, văd situația din Afganistan, India etc. Pornind de la aceste fapte, au fost ridicate problemele tacticii de partid și sloganurile actuale ale luptei antiimperialiste. Principalul slogan este crearea unei mișcări naționale unite.

Așa s-a desfășurat Plenara și acestea au fost problemele care au fost dezbătute.

Vom avea în curând un buletin al partidului din Iran, care va fi trimis partidelor frățești.

Tovarășul N. Ceaușescu:

Vă mulțumesc pentru aceste informații atât de complete. Vom putea [astfel] să ne familiarizăm cu activitatea, problemele și misiunile partidului în Iran. Suntem convinși că ei vor putea depăși greutățile cu care se confruntă și că vor îndeplini cu succes misiunile care le-au fost încredințate.

Tovarășul iranian:

Am discutat cu tovarășa Melita despre dublarea numărului de emisiuni în limba persană. Dacă tovarășa Melita crede că acest lucru este fezabil și dacă conducerea partidului este de acord cu acest lucru, atunci tovarășii iranieni se vor ocupa de selecția cadrelor [pentru această sarcină].

În plus, s-a discutat că, pe lângă literatura politică, putem trimite și articole care pot fi publicate în presa din Republica Populară Română. Aceasta ar fi o expresie a sprijinului oferit partidului din Iran.

Mai sunt și alte probleme tehnice pentru care tovarășii iranieni ne cer ajutorul, unele dintre ele sunt foarte specifice și le vor rezolva cu ajutorul secției de Relații Externe [a Comitetului Central].

Există tovarăși care au absolvit universitatea și doresc să urmeze cursuri postuniversitare.

Aceste probleme sunt notate, [iar tovarășii iranieni] doresc [ca noi] să cerem secției de Relații Externe să le rezolve.

În numele Comitetului Central, el și-a exprimat recunoștința pentru campania [pe care am] organizat-o pentru a apăra viețile tovarășilor [iranieni] și ne-a cerut să continuăm această campanie.

Ar fi posibil să fim informați cu privire la cele mai recente probleme din țara dumneavoastră, cum ar fi problema industrializării, efortul de cooperativizare, comerțul.

Tovarășul N. Ceaușescu:

Despre politica de industrializare a țării noastre.

Despre măsurile luate pentru ridicarea nivelului de trai al muncitorilor.

Noul sistem de salarizare – salariile au fost majorate cu 15-20%.

Planul de stat pentru 1957 a fost completat cu 108%;

Se dezvoltă următoarele ramuri pentru care avem nevoie de materii prime: industria petrolieră, industria chimică.

În ceea ce privește agricultura:

Sectorul socialist este de peste 52%, inclusiv Gospodăria Agricolă de Stat. Există o tendință de a [pune mai mult accent] pe adoptarea stilului de organizare cooperatist. Constanța este aproape în totalitate cooperativizată, alături de alte 15-16 județe. Punem accent pe creșterea producției agricole.

Renunțarea la cotele obligatorii

Fondul central de aprovizionare este alimentat prin acorduri cu țăranii contractanți.

Am avut rezultate bune în 1957. Am introdus stimulente pentru ca țăranii să își dezvolte producția agricolă.

Alianța dintre clasa muncitoare și țărănime s-a întărit în ultima vreme.

Mecanizarea este necesară pentru Gospodăria Agricolă de Stat. Încă întâmpinăm dificultăți în ceea ce privește aprovizionarea cu carne.

Colectivizarea a avut loc cu acordul poporului. În ceea ce privește nivelul de trai, așa cum am spus, venitul clasei muncitoare și cel al țărănimii muncitoare au crescut n 1957 cu 5 miliarde de lei.

În ceea ce privește activitatea politică, situația s-a îmbunătățit datorită măsurilor economice adoptate.

Principalele probleme cu care se confruntă partidul nostru:

– Îmbunătățirea nivelului de trai al populației;

– Construcția de locuințe;

– Îmbunătățirea activității desfășurate de aparatul de stat.

Au fost adoptate o serie de măsuri.

În timpul evenimentelor din Ungaria, partidul nostru a putut ajuta tovarășii maghiari. În acest fel puteam să le oferim un ajutor substanțial.

În ceea ce privește hotărârile reuniunii de la Moscova, [noi] am ținut Plenara din decembrie și apoi am lucrat la aceste puncte cu întregul partid. Am stabilit poziția de principiu a partidului nostru, ceea ce a extins orizontul membrilor de partid.

Avem relații cu 64 de țări și avem posibilitatea de a ne extinde și mai mult relațiile externe. Avem oferte din partea țărilor capitaliste. Le folosim [pe acestea] în funcție de nevoile economiei noastre naționale.”

Sursa Arhiva Digitală al Centrului Wilson. 

Registration

Aici iti poti reseta parola