Prin București, cu tramvaiul lui nea Nicu’

 

La 30 de ani de la căderea comunismului, un grup de pasionați ai transportului public s-au plimbat prin București cu un tramvai fabricat înainte de ’89. Astfel au ales să marcheze cei 10 ani de când comunitatea lor – numită Metrou Ușor – este online, momentul festiv desfășurându-se în plină zi, pe linia tramvaiului 1 din Capitală.

Într-o dimineață cețoasă, un grup de tineri se strâng în curtea Depoului Dudești unde liniștea monotonă este spartă de zeci de declanșări ale aparatelor foto.

Toți se cunosc între ei și vorbesc o limbă care deseori se rezumă la numere de parc, numere ale liniilor și ani de fabricație ori de casare ale vehiculelor. În ciuda abundenței de cifre, atmosfera este destinsă, pasionații strigându-se între ei după nick-name-urile de pe forum, fiecare dornic să se tragă în poză cu „vedeta”: vagonul de tramvai EP/V3A nr. 6.001.

„Pus la sârmă”, acesta așteaptă – ca-n vremurile bune – semnalul de plecare pe traseu, când la bordul său se-nghesuia clasa muncitoare în lungul drum spre marile platforme industriale care clădeau socialismul. Astăzi, ca și atunci, călătoria începe cu același ritual: compostarea biletului special creat pentru această ocazie, un banal petec de hârtie, al cărei design este inspirat de cele din anii ’80. Compostorul este piesa de rezistență care amplifică entuziasmul general al pasionaților.

Deși la prima vedere pare că face parte din dotarea standard a vagonului, în realitate acesta este o piesă din colecția lui Alexandru Tufan, unul dintre pasionații care s-au ocupat cu organizarea evenimentului.

O smucitură urnește bătrânul vagon fabricat – „dacă este originalul 6.001, în 1976, la Electroputere Craiova”, așa cum a ținut să se menționeze cineva pe parcursul călătoriei – face ca buna dispoziție a pasionaților să crească exponențial cu fiecare metru de linie parcurs de tramvaiul care, în prima jumătate a anilor ’90, încă se afla în circulație pe străzile Bucureștiului. Stațiile se succed cu repeziciune, se rostesc scurte discursuri, iar la final se ciocnește chiar și un pahar de șampanie, toate într-o atmosferă de socializare în timpul căreia s-au făcut multe poze.

La capătul unei călătorii de două ore, timp în care bucureștenii aflați în stațiile liniei 1 au revăzut un tramvai ce în urmă cu 30 de ani le era familiar.

Trecuți de prima tinerețe, mulți au zâmbit cu nostalgie, amintindu-și pentru o clipă vremurile de odinioară. Mult mai pragmatici, tinerii au surprins „ciudățenia” care aluneca pe șinele de oțel într-un instantaneu postat cu viteza luminii pe rețelele de socializare, unde adesea istoria se „măsoară” în numărul de like-uri primite. Cu puțin timp înainte de ora 15, bătrânul tramvai intra triumfător pe poarta depoului, marcând astfel încheierea cursei festive.

Tras în hala de parcare, cortina cade în urma vagonului după ce ecoul ultimei declanșări a aparatelor foto se pierde în imensitatea clădirii depoului.