Primul Război Mondial. În după-amiaza zilei de 3 august 1914, la două zile după ce a declarat război Rusiei, Germania declară război Franței, mergând mai departe cu o strategie de lungă durată, concepută de fostul șef de stat major al armatei germane, Alfred von Schlieffen, pentru un război pe două fronturi împotriva Franței și Rusiei.
Cu o zi înainte, Franța începuse să își pregătească trupele pentru a intra în provinciile Alsacia și Lorena, pe care le cedase Germaniei în cadrul acordului care a pus capăt războiului franco-prusac din 1871.
3 august 1914: Germania declară război Franței
În timp ce Germania se afla oficial în război cu Franța și Rusia, un conflict concentrat inițial în tumultoasa regiune a Balcanilor – asasinarea arhiducelui austriac Franz Ferdinand și a soției sale de către un naționalist sârb la Sarajevo, la 28 iunie 1914, și confruntarea ulterioară dintre Austria-Ungaria, Serbia și puternicul susținător al Serbiei, Rusia – a izbucnit într-un război la scară largă.
Tot la 3 august, primul val de trupe germane s-a adunat la frontiera Belgiei neutre, care, în conformitate cu Planul Schlieffen, urma să fie traversată de armatele germane în drumul lor spre invazia Franței.
Cu o zi înainte, Germania prezentase Belgiei și suveranului său, regele Albert, un ultimatum prin care cerea trecerea armatei germane prin teritoriul său.
Front unit împotriva Germaniei
Această amenințare la adresa Belgiei, a cărei neutralitate perpetuă fusese impusă printr-un tratat încheiat de puterile europene – inclusiv Marea Britanie, Franța și Germania – în 1839, a unit un guvern britanic divizat în opoziția față de agresiunea germană.
Cu câteva ore înainte de declarația de război a Germaniei împotriva Franței, la 3 august, ministrul britanic de externe, Sir Edward Grey, s-a prezentat în fața Parlamentului și a convins un guvern – și o națiune – britanică divizată să își acorde sprijinul pentru intrarea Marii Britanii în război dacă Germania încălca neutralitatea belgiană.
A doua zi, Marea Britanie a trimis propriul ultimatum Berlinului: opriți invazia Belgiei sau vă confruntați cu un război și cu Marea Britanie. Un răspuns a fost cerut până la miezul nopții.
Primul Război Mondial: „Veți fi acasă înainte ca frunzele să fi căzut din copaci”
În acea zi, la prânz, regele Albert a făcut în cele din urmă un apel către Franța și Marea Britanie, în calitate de garanți ai neutralității Belgiei în conformitate cu Tratatul din 1839. Dacă ar fi făcut acest lucru mai devreme, dacă ar fi apelat la francezi și britanici prea devreme, ar fi riscat să încalce neutralitatea țării sale înainte ca Germania să o facă. Când Londra nu a primit niciun răspuns la ultimatumul său – primele trupe germane trecuseră, de fapt, frontiera belgiană la Gemmerich, la 50 de kilometri de cetatea Liege, în acea dimineață – Marea Britanie a declarat război Germaniei.
În august 1914, în timp ce marile puteri ale Europei își pregăteau armatele și marinele pentru luptă, nimeni nu se pregătea pentru o luptă îndelungată – ambele tabere mizau pe un conflict scurt, decisiv, care să se încheie în favoarea lor:
„Veți fi acasă înainte ca frunzele să fi căzut din copaci”, a asigurat Kaiserul Wilhelm trupele care plecau pe front în prima săptămână din august 1914.
Chiar dacă unii lideri militari, inclusiv șeful Statului Major german Helmuth von Moltke și omologul său francez, Joseph Joffre, prevedeau un conflict mai lung, aceștia nu și-au modificat strategia de război pentru a se pregăti pentru această eventualitate. Un singur om, controversatul nou secretar de război al Marii Britanii, lordul Horatio Kitchener, a acționat conform convingerii sale că războiul va fi unul de durată, insistând de la începutul războiului – împotriva unei opoziții considerabile – asupra necesității de a consolida forțele armate britanice. „O națiune ca Germania”, a susținut Kitchener, „după ce a început războiul, va ceda numai după ce va fi învinsă complet. Acest lucru va dura foarte mult timp”.
