Fii de nobili, au învățat carte, fiind în aceeași clasă, dar, în urma uneia din nenumăratele răscoale din China, în 1916 au rămas fără părinți.
Ca să scape cu viață s-au refugiat în Rusia, pe care au cutreierat-o lucrând ca hamali, lustragii, măturători etc.
Dansatori din Pekin
În 1917 ajung în Basarabia, iar în 1918, în Moldova. Circul „Prosperi”, care cutreiera țara, i-a lansat drept dansatori din Pekin. Odată cu falimentul circului sfârșește și cariera lor de dansatori.
Li și Loo pun piciorul în București în 1926, de unde nu se mai îndură să plece.
În 1932 se hotărăsc să se însoare. Știind să vorbească binișor românește, încep să facă oferte: „Ști, domesoara, eu vrem să te ia pe dumota de femeie”.
Precedentul Florica
Însă ofertele nu prind până într-o zi când Li cunoaște o româncă inimoasă din Râmnicu Vâlcea. O chema Florica Dumitrescu și era mai tânără cu trei ani ca el.
Florica a cedat, după o vreme, insistențelor lui Li și a accepat să-i devină soție.
Precedentul fusese creat. Rasa galbenă cucerise prima româncă.
Așa că lui Loo, când a cunoscut-o pe Ioana Saicătiu în Cișmigiu, nu i-a fost greu s-o convingă.
În virtutea logicii că nu s-a scufundat pământul când Florica l-a luat pe Li, Ioana, ardeleancă din Dej, a purces cu voioșie la contopirea rasei galbene cu cea albă.
Industria florilor chinezești de hârtie
Odată căsătoriți, Li și Loo, gândindu-se la ziua de mâine, au pus bazele unei „fabrici” de flori chinezești.
Neexistând concurență, căminele lor au prosperat.
Dar, între timp, Loo devine tatăl unui copil, pe care l-a botezat Paul.
Evenimentul, însă, a produs grave perturbări în bugetul industriei de flori chinezești, astfel că Li și Loo s-au despărțit, fiecare lucrând pe cont propriu, tot flori, bineânțeles.
După 20 de ani de când puseseră pe piciorul României, Li locuia pe strada Turtucaia la nr. 111, iar Loo, pe strada Sergent Mușat nr. 46.
Deși săraci lipiți, pentru că piața era saturate de florile lor, amândoi se căsătoriseră cu românce la ofițerul stării civile, plăteau impozite și amândoi își aleseseră câte un nume românesc, nu izbuteau să devină cetățeni români.
Li vrea să se cheme Ion Tudose, iar Loo, Vasile Chițu. Iar pentru asta au apelat la presă ca să le pună o vorbă bună la Ministerul de Interne.
