– Unde aţi fost ales ?
– La Tulcea, Sire.
– Aţi fost vreodată pe acolo ?
– Da, Majestate, Am stat o lună, în timpul alegerilor.
– Lacul Razelm l-aţi vizitat ?. .. Frumos judeţ!
Orice comentarii ar scădea savoarea acestei picanterii cu adevărat regale. Să urmărim însă un moment la lucru pe «aleşii» Dobrogenilor şi pe aceia cari i-au oploşit.
Vizitaţi un moment fie cabinetele celor doi prefecţi dela Tulcea şi dela Constanța, sau, însoţiţi de o călăuză, nimeriţi şi pătrundeţi în saloanele din Capitală ale deputaţilor şi senatorilor dobrogeni.
Dacă auzul nu vă va fi distras de răcnetele vreunui partizan, care, coborând scările, ridică cruci şj dumnezei la adresa «Mesiei» de până mai deunăzi, – preocuparea întreagă vi se va atrage asupra împărăţiei diferitelor posturi dela diversele comune din cele două judeţe.
Nu exagerăm de loc: În cabinetul prefectului de Constanţa au avut loc scene şi s’au schimbat cuvinte de un trivialism scabros între un «elector» şi un «fruntaş».
Prefectul de Tulcea nu ştie cum să mai împace pretențiunile «colaboratorilor». Plescăit de buze şi rânjet de colţi în toate părțile. Câini flămânzi, cari se bat pe bucățile de hoit încă proaspăt!
Şi în timpul acesta, la frontiera noastră cu porţile date de perete, bubue tunul, se ferecă şi se desferecă destine de împărați, se fac şi se prefac popoare, se ascut săbii străine şi se discută soarta ţării româneşti şi a Dobrogei în special, – da, în timpul acesta, când prefecţii şi parlamentarii noştri împart partizanilor lor slujbele şi ghelirurile din Dobrogea.
Curat, ţara piere şi baba se piaptănă!”.
Comuniștii îl internează la Caracal
