Creaturi ale partidelor politice, nenorociţii aceştia formează cea mai grea şi mai urâcioasă a lor povară… Măcar cele d’intâi alegeri parlamentare din Dobrogea însă, trebuiau – şi puteau – să fie scutite de o aşa nevrednică ticăloşie şi de aceşti bieţi ticăloşi ! Relevez lucrul, nu ca o protestare înpotriva regimului actual – căci oricare altul din partidele noastre ar fi procedat la fel ! – ci ca un simplu document al timpului.
Dar, în sfârşit guvernul are şi reprezentanți dobrogeni în sfatul, care în mod mecanic îl descarcă de toate gestiunile. Alegerea acestora, afară de două fericite excepțiuni, a fost cea mai cumplită palmă ce s’a putut aplica vr’o dată ţării româneşti.
A căuta cu orice preţ să dovedeşti că, nici după treizeci şi cinci de ani, România n ‘a fost în stare să formeze în Dobrogea 14 cetăţeni, cari s’o reprezinte cu vrednicie şi cu cinste – şi fixarea celor 14 candidaţi guvernamentali, străini de locul şi de păsurile noastre face această dovadă – constitue o ruşine şi o nedemnitate, pe care, dacă politicianismul român le utilizează, neamul românesc nu le merită însă cu nici un preţ…
Următorul dialog absolut autentic dă întreaga şi cea mai înaltă măsură a valoarei «reprezintanţilor» Dobrogei.
- Sa Regele, primind comisiunea cu răspunsul la adresa de mesaj a Senatului şi oprindu-se în faţa d-lui M. Sipsomo, alesul Tulcei, îl întreabă :
– D-v., senator ? Aveţi etatea ?
– Îmi lipsesc numai câteva Juni, Majestate.
