Drept urmare, pe 25 ianuarie 1913, publica în gazeta „Dobrogea Jună”, pe care o întemeiase la 1904, articolul „Vremuri grele”:
„Mă găsesc încă sub impresiunea celor dintâi alegeri parlamentare din provincia noastră.
Parcă-i văd: toţi desculţii, hămesiţii, paraziţii cluburilor şi ai diverselor localuri de noapte, înţoliţi acum cu câte un pardesiu nou, căptuşiţi cu un prim strat de grăsime, datorită acontului din fondurile zise secrete, plini de gaze spirtoase şi mai ales de fumuri, – chemaţi la putere, cum ocupă coridoarele şi cabinetele celor două prefecturi, «poantând» şi «preparând» alegerile …
Unul e însărcinat cu alegătorii, cari vor fi reţinuţi acasă; altul clasează numele acelora, cari vor fi aduşi «pachet» la vot; al treilea, proaspăt funcţionar superior al regimului, întocmeşte lista persoanelor, cari vor fi chemate de prefectul sau poliţaiul respectiv şi puse să jure pe copii, pe neveste, pe vitele din bătătură, că vor vota pe «omul indicat de Rege să reprezinte țara în aceste momente de grea cumpănă»; al patrulea se ocupă cu candidaţii de slujbe şi cu solicitatorii a tot felul de favoruri; al cincilea, cel mai spătos, se obligă să convingă pe cetățenii mai recalcitranţi, – şi fiecare din aceştia îşi execută, în ziua de alegere, partea de program, cu o punctualitate în raport – vorba d-lui Tache Ionescu – cu «revărsarea Nilului»…
Parcă-i văd, – îi judec însă şi astăzi, cu aceeaşi compătimire cu care îi priveam şi atunci! Bieţi ticăloşi, meniţi a servi de coadă de topor azi unuia iar mâine altuia, ursiţi a fi luaţi a doua zi la goană, pentru ca să umple iar cafenelele afumate şi tavernele înăcrite! …
