Se pare că cel mai mare abuz care a impus reorganizarea a fost că patronii transmiteau prin moștenire fiilor lor drepturile de patron.
Totuși, patronii și-au putut păstra anumite privilegii: copiii lor, care s-ar însura cu o fiică sau văduvă de maestru, să fie primiți gratuit în breaslă.
Taxa de breaslă
În general, pentru a fi primit în breaslă, candidatul trebuia să plătească o taxă, de exemplu frânghierii – 1 florin, 4 fonți de ceară și 2 vedre de vin; măcelarii – 10 florini, 2 fonți de ceară, 2 vedre de vin. În plus, noul maestru trebuia să plătească un prânz.
Deși s-a decis că orice om cinstit să fie primit în bresle, românii au fost în continuare împiedicați să adere, nici măcr ucenici neputând fi.
Dacă, fără motiv, era refuzată primirea cuiva, amenda era de 20 de mărci. Aceeași pedeapsă era și pentru cel care exercita mai mult de o meserie.
Dar, în cadrul breslei fiecare era liber, putea să aibă prăvălie cât de mare, să vândă și în afară etc. Aceste libertăți au fost restrânse mai târziu, astfel al 1485 croitorii din Sibiu au stabilit că niciun patron să nu poată ține mai multe de două calfe și un ucenic.
La 1473 aurarii din Cluj cereau ca orice candidat să dovedească în scris că are bună reputație, s-a născut din părinți cinstiți și a servit la meșter cinstit. După câțiva ani, țesătorii și frânghierii le-au urmat exemplul.
Stâlpul infamiei
Între diferite orașe și diferite bresle izbucneau des gelozii și certuri.
Controlorii însărcinați de bresle supravegheau ca marfa să fie de bună calitate. La târguri aceștia erau însoțiți de funcționarii orașului și pedepseau orice abatere.
În piața centrală din Sibiu se ridica stâlpul infamiei, pe piedestalul căruia era sculptat în piatră un șing și un stângen, pentru a măsura și a împiedica înșelăciunile. Mărfurile prost făcute se sechestrau, iar maestrul era pedepsit.
Carnea stricată expusă spre vânzare era dată câinilor vagabonzi în mijlocul pieței.
De exemplu, brutarii prinși cu ocaua mica erau duși la malul unui lac, erau așezați pe o grindă mobile și cufundați în apă.
Grevele calfelor
Calfele aveau și ele organizația lor asemănătoare cu cea a maeștrilor.
Se iveau, nu de puține ori, neînțelegeri între patroni și calfe. Nu rar se declarau greve.
Greve se știe că au declarat calfele de croitori la Sibiu, în 1442, sau calfele orfevrilor din Cluj, la 1573 și 1576.
Înainte de a fi primite în bresle, calfele adesea mergeau la lucru în orașele din Apus, unde învățau lucruri noi.
Regulamentul dispunea ca ucenicii să fie bine tratați, dar soarta lor nu era de invidiat.
În regulamentul din 1376 sunt înșirate 19 bresle, care cuprindeau 25 de meserii. Dintre acestea afară deja de cele amintite mai făceau parte: cismari, mănușari, cuțitari, fabricanți de pungi, fabricanți de arcuri etc.
Sursa: Al.Doboși, Comerțul și Industria din Ardeal în anii 896-1400
Foto: Stemele unor bresle transilvane
