Opinia generală era că femeile nu pot îndeplini alte activități decât cele casnice, personalul instituțiilor de stat fiind eminamente masculin, comentează Arhivele Ministerului român al Afacerilor Externe.
Cu toată această admitere târzie, femeile au început să fie implicate în activitatea diplomatică, ocupând la început posturi de execuție, ca dactilografe, secretare și funcționare administrative, arată sursa citată, într-o postare în pagina de Facebook.
Prima femeie angajată în Ministerul Afacerilor Externe a fost Victoria Pokol, care la 1 februarie 1920 ocupa postul de secretară-dactilografă la cabinetul ministrului de Externe, fiind ulterior urmată de alte două dactilografe: Alexandrina Ionescu și Eugenia Puricescu.
De altfel, postul de dactilografă nici nu exista în organigrama instituției, funcționarele fiind inițial angajate ca temporar ca diurniste, pentru care primeau salariu după zilele lucrate.
Abia în 1921 a fost organizat primul concurs, pentru încă două posturi de copiste-dactilografe.
Femeile angajate în Ministerul Afacerilor Externe nu puteau să acceadă în corpul diplomatic ori să dețină funcții de conducere, deși nu exista o interdicție formală în acest sens.
Diviziunea Personalului se prevala pur și simplu de reglementările privind obligațiile militare (și doar bărbații îndeplineau stagiul militar).
În acest mediu predominant masculin, funcționarele trebuiau chiar să poarte în timpul serviciului o uniformă obligatorie (un șorț negru).
Abia în anii celui de-al doilea război mondial au fost admise femei și pe alte posturi nediplomatice, la Serviciul Juridic, Direcția Tratate, Direcția Economică etc.
Din cauza concentrărilor bărbaților în timpul celui de-al doilea război mondial, tot mai multe femei au fost admise în Ministerul de Externe, putând ocupa chiar funcții de conducere de importanță redusă, contribuția lor fiind însă mult mai importantă decât rolul ce le era rezervat în mod restrictiv.
