Moștenirea de familie
Traian Popovici s-a născut pe 17 octombrie 1892, în Bucovina, care la acea dată era controlată de Imperiul Austro-Ungar. Treptat, naționalismul s-a dezvoltat în această regiune, mulți etnici români dorind să se unească cu țara lor natală.
Familia lui Popovici a avut în sânge acest sentiment, provenit încă de la preotul Ioan Popovici, bunicul lui Traian, care s-a opus supunerii Imperiului Austro-Ungar. Continuând această tradiție, familia Popovici a trecut ilegal frontiera la începutul Primului Război Mondial pentru a se alătura forțelor armate române, luptând împotriva ocupației austro-ungare.
După război, Traian a lucrat ca avocat la Chișinău, până când Basarabia a fost anexată de Uniunea Sovietică. După anexare, a căutat să se refugieze în București, continuându-și activitatea de avocat.
La un moment dat, Ion Antonescu l-a contactat, cu scopul de a-l propune ca primar în Cernăuți. Inițial, Traian a refuzat oferta, deoarece colaborarea cu un conducător fascist s-ar fi opus idealurilor sale. Povestindu-le prietenilor săi, aceștia l-au încurajat să accepte poziția de primar, iar în cele din urmă, a și făcut-o.
La câteva zile după instituirea sa în funcția de primar la Cernăuți, Ion Antonescu a început să-i impună idealurile fasciste. I s-a ordonat crearea unui ghetou pentru populația evreiască a orașului. Traian Popovici s-a ridicat cu curaj în fața guvernatorului local, riscându-și viața și refuzând să ducă la bun sfârșit o sarcină care făcea rău altor oameni. Cu toate că a continuat să refuze astfel de acțiuni, nu a reușit niciodată să oprească acest demers, ci doar să reducă daunele.
Lozul câștigător
În 1941, noul guvernator al zonei Bucovinei, a decretat ca toți evreii din Cernăuți să fie deportați într-un lagăr din Transnistria. Știind că Traian Popovici nu ar accepta, guvernatorul i-a permis să aleagă 200 de evrei care să fie scutiți de la acea deportare.
Cu toate că știa că poate salva 200 de oameni, Popovici nu a vrut să se oprească aici. El a crezut că poate obține o concesie mult mai mare de la guvernator. Pentru a realiza acest lucru, Popovici s-a întâlnit cu Ion Antonescu și i-a spus că membrii evrei ai comunității Cernăuți erau vitali pentru război datorită muncii depuse în fabricile orașului.
Traian Popovici a reușit să obțină de la Ion Antonescu aprobarea de a ține 20.000 de evrei în Cernăuți, restul fiind deportați așa cum s-a dorit și anterior. Cei salvați de Popovici au trăit până la finalul războiului, fiind protejați de rezultatele aduse pentru economia orașului.
Traian Popovici a murit la scurt timp după încheierea războiului, pe 4 iunie 1946, la vârsta de doar 53 de ani. Ulterior, a fost recunoscut de Centrul de comemorare a Holocaustului, primind un titlu care era dedicat persoanelor care au protejat comunitatea evreiască în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un astfel de titlu l-a primit și Oskar Schindler care a salvat de la Holocaust aproximativ 1200 de evrei, angajându-i în fabricile sale.
