Solstiţiul de iarnă a jucat un rol foarte important în culturile precreştine din Europa, în special Scandinavia, unde iarna are zile scurte şi nopţi foarte lungi.
Sărbătoarea solstiţiului în perioada vikingă din Scandinavia (dar și înainte) era marcată de diferite ritualuri, multe dintre ele existente şi în prezent, scrie thevintagenews.com.
”Jol”, ”Yule”
Vechile sărbători scandinave erau cunoscute cu denumirea de „Jol”, deşi termenul se scrie în multiple variante.
În limba engleză din prezent, cuvântul este cunoscut ca „Yule” şi este sinonim cu Crăciunul.
Aşadar, societăţile scandinave au jucat un rol important în privința Crăciunului din present.
Deşi creştinii sărbătoresc naşterea lui Iisus la 25 decembrie, mulţi istorici consideră că data exactă la care s-a născut Iisus ar fi fost primăvara.
Discrepanță
De unde discrepanța? Vikingii. Bine, și romanii.
Pentru a converti mai uşor păgânii, Biserica a declarat iniţial că naşterea lui Iisus a avut loc în perioada Saturnaliilor, astfel tranziţia către creştinism fiind mai puţin abruptă.
Acest lucru avea loc în aceeaşi perioadă în care scandinavii sărbătoreau Yule, solstițiul de iarnă, care marca ziua cea mai lungă din an și reîntoarcerea treptată a luminii.
Tradiții
În timpul sărbătorii Yule, multiple plante erau utilizate pentru rememorarea evenimentelor care au avut loc în perioada zeilor nordici Vanir şi Esir.
Una dintre tradiţii era sacrificarea şi consumarea unui vier, sacrificiu realizat în numele lui Frey, care simboliza fertilitatea.
Sărbătoarea Yule includea şi un foc simbolic, care implica arderea unui trunchi mare de copac.
Acest lucru simboliza continuarea existenţei luminii în ciuda întunericului de afară.
Bradul
Uneori, în locuințele vikinge se regăsea şi un brad decorat cu statui ale zeilor, rune, bucăţi de alimente şi haine colorate. Putem considera că aceasta ar fi fost varianta vikingă a bradului de Crăciun.
În mitologia nordică, zeii coborau din Asgard, în această perioadă şi interacţionau cu oamenii.
Unul dintre aceştia era Odin, care în timpul solstiţiului de iarnă era recunoscut ca „bătrânul iernii” care călătorea pe marele armăsar cu opt picioare Sleipnir, a cărui viteză era atât de mare încât putea călători oriunde pe Pământ într-o singură noapte.
Atunci când vikingii au invadat creștina Anglie, la începutul Evului Mediu, englezii l-au transformat pe bărbatul iernii în „Părintele Crăciun” cunoscut astăzi ca „Moş Crăciun”.
