Micaela Ghițescu era studentă la Filologie când a fost arestată în seara de 24 octombrie 1952, în ceea ce s-a numit „lotul francez“, format din foste eleve şi profesoare de la Liceul Francez, fiind acuzată de „crimă de înaltă trădare“, pentru că frecventase Institutul Francez şi corespondase cu străinii.
În perioada liceului, pe care l-a absolvit la „Carmen Sylva“, Micaela Ghiţescu a urmat cursuri de limba franceză la Institutul Francez.
L-a avut ca profesor pe Marcel Fontaine, un francez îndrăgostit de România, căsătorit cu o româncă. După instalarea regimului comunist, a fost expulzat din ţară.
O perioadă, profesorul a păstrat o corespondenţă cu fostele sale eleve. Fontaine îi povestea Micaelei despre cum erau ornate vitrinele de Crăciun în Paris, iar ea îi enumera ce cărţi a mai citit.
Aluziile la regimul comunist aproape că nu existau. Un singur amănunt, notat printre rânduri, a cântărit decisiv la procesul în care a fost acuzată că „dădea informaţii“.
Bacalaureatul fiicei lui Gheorghiu-Dej
Micaela Ghiţescu a povestit pentru „Adevărul” despre ce informaţii era vorba: „Anchetatorii se tot răsteau la mine: «Ai vorbit despre nişte neplăceri pe care le-ai avut la Bacalaureat!».
Eu nu înţelegeam, fiindcă mă prezentasem chiar exemplar la examen. Mi-am amintit foarte târziu despre o povestioară pe care i-am scris-o lui Marcel Fontaine.
S-a făcut vâlvă la un moment dat când una dintre fetele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a venit să dea Bacalaureatul la liceul nostru. Se zvonea că se făcuse o serie specială pentru ea, de fete mai proaste, ca ea să strălucească.
Asta am scris în corespondenţă, genul acesta de anecdote pe care le auzeam şi noi şi le vorbeam, despre care ei au zis că e «crimă de înaltă trădare»“.
Pentru că am menţinut corespondenţă cu Marcel Fontaine, fostul director al Liceului Francez din Bucureşti, o corespondenţă banală, nimic deosebit, dar suficient pentru a deveni „duşman al poporului”. Prima mea acuzaţie a fost de „crimă de înaltă trădare”. M-au reîncadrat apoi la „complicitate la delict de agitaţie publică”.
Prejudecătile de tipul „comunismul e bun, oamenii l-au stricat”
Într-un interviu apărut în săptămînalul Meridianul Românesc din California, Micaela Ghițescu spunea: „Este absolut necesar ca tinerii români să cunoască atrocitățile înfăptuite de regimul comunist, în primul rând ca să evite repetarea lor, dar si ca să înteleagă de ce țara noastră – cândva o țară bogată, capabilă să ardă etapele într-o perioadă de numai douăzeci de ani (între cele două războaie mondiale) și să se situeze la nivelul celorlalte state central-europene care nu cunoscuseră ocupația otomană – este astăzi ultima din pluton…
Iar stângistilor americani si vest-europeni nu le putem răspunde decât rugându-i să abandoneze prejudecătile (de tipul „comunismul e bun, oamenii l-au stricat”) si să-si deschidă bine ochii si mințile față de sechelele atât de greu de eradicat ale societății pe care o adulează.”
Născută în 18 iulie 1931, Micaela Ghiţescu a fost o distinsă traducătoare din limbile portugheză, spaniolă, franceză, germană şi engleză, pentru care a fost răsplătită cu numeroase premii şi distincţii – titlul de Mare Ofiţer al Ordinului Infante Don Henrique fiindu-i acordat chiar la Bucureşti de preşedintele Portugaliei în 2015.
Este autoare a 80 de lucrări de specialitate, care i-au adus recunoaştere internă şi internaţională. A colaborat la revista ”Memoria” de la începutul apariţiei ei, devenind directorul revistei în 2003.
