Aflat în pușcăria de la Sighet, unde-l îngrijise pe Iuliu Maniu în ultimele luni de viață, Nicolae Carandino consemna momentul în cartea sa „Nopți albe și zile negre. Memorii din închisorile și lagărele comuniste”:
„O lună după moartea lui Maniu (5 februarie 1953, n.ed) a murit şi Stalin şi toate, în pofida materialismului istoric, s-au modificat.
Eram departe de a bănui motivele imediate; poate că, în fond, nu ele au fost decisive.
Am beneficiat de un „respiro” – aceasta era esenţialul, un „respiro” în cadrul şi la nivelul regimului la care eram supus”.
Dimineața știa toată colonia
În momentul morții lui Stalin, Zaharia Urdea se afla la Canal, la colonia Peninsula-Valea Neagră.
Entuziasmul provocat de vestea morții lui Stalin i-a adus lui Zaharia Urdea o pedeapsă suplimentară.
Zaharia Urdea: La un moment dat lucram la o fabrică de spart piatra și am aflat… inginerul civil a venit noaptea și ne-a spus: A murit Stalin! (…) Noi, când am ajuns noaptea în colonie, am și spus. Dimineața știa toată colonia. Nu știau gardienii, nu știau ofițerii, dar noi știam.
Andreea Cârstea: Cum a fost primită această veste?
Z.U.: Vă imaginați, nu cu plânsete, jale ș.a.m.d. (râde), toți sperând că se va îmbunătăți situația.
(…) Să vă spun ce am pățit. Unul din prietenii noștri, care a primit și el vestea împreună cu noi, ne-a turnat. N-are importanță numele lui. Este un inginer, dar nici nu-i mai știu numele.
Și atunci ne-a luat pe vreo 12 inși, ne-a încărcat într-un camion și ne-a dus la Poarta Albă.
Și la Poarta Albă era închisoare în închisoare, un celular acolo. Și am stat acolo o lună de zile, cu un sfert de pâine pe zi și apă”.
Zaharia Urdea
Născut pe 23 martie 1923, la Şaieş-Sighişoara, jud. Mureş, fost arestat în vremea studenţiei (Facultatea de Drept din Cluj), la data de 28 august 1948, din Spitalul de la Sighişoara, unde se afla într-o vizită la tatăl său, internat acolo.
A fost condamnat la 5 ani de detenţie (pentru uneltire contra ordinii sociale), înainte de eliberare primind un spor de pedeapsă de 24 de luni de internare administrativă.
A fost eliberat în iunie 1954, după ce a trecut prin mai multe sedii ale Securităţii, penitenciare şi colonii de muncă, între care Securitatea din Sibiu, Penitenciarul din Sighişoara, Securitatea din Sighişoara, Securitatea din Cluj, Penitenciarul din Cluj, închisorile Văcăreşti, Piteşti, Jilava, Târgşor, coloniile de muncă de la Canal (Peninsula, Valea Neagră, Poarta Albă), închisoarea din Aiud.
La 18 aprilie 1959 a fost rearestat sub pretextul că „purtase corespondenţă duşmănoasă” cu un prieten, fost deţinut politic, Nicolae Grozavu.
A fost condamnat la 9 ani de închisoare (pentru uneltire contra ordinii sociale), fiind eliberat prin graţiere în 1964; după ce a trecut prin mai multe spaţii de recluziune: Securitatea din Petroşani, Securitatea din Deva, Penitenciarele Jilava şi Galaţi, coloniile Periprava, Grind, Salcia, Strâmba, Băndoiu, Stoeneşti şi Penitenciarul Gherla.
După prima eliberare, din 1954, Zaharia Urdea s-a căsătorit cu Ligia Mihai, fiică de preot greco-catolic, care l-a aşteptat vreme de şase ani, cât a durat prima perioadă de detenţie.
După 1990 s-a implicat activ în activitatea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, filiala Sibiu.
A murit pe 30 iunie 2014, la Sibiu,
Oda Bucuriei
Micaela Ghițescu era încarcerată la Uranus când a murit Stalin:
”Într-o dimineață din martie 1953 se simte o agitație printre paznici, se aud dangăte de clopot de afară. Brusc, ne sunt închise toate oberlichturile.
Ce să fie?
Alfabetul Morse – tip pușcărie – începe să funcționeze febril (cu riscuri crescute, vigilența paznicilor fiind și ea crescută).
Și deodată vestea se răspândește ca fulgerul: a murit Stalin!
Dintr-o celulă țâșnește un fluierat: Oda Bucuriei!
Melodia este reluată din altă celulă – după o metodă devenită clasică la Uranus: fluieratul înceta gâtuit când paznicul deschidea vizeta, dar era imediat preluat de altă celulă, pe unde paznicul tocmai trecuse. (Menționez că un paznic supraveghea doar câte cinci celule, deci trebuia să se procedeze rapid, atât cu fluieratul, cât și cu alfabetul Morse).
Prin fluierat (La Marseillaise) se anunța sosirea câte unui nou membru al „lotului francez” din care făceam și eu parte; tot prin fluierat (God save the King) l-am omagiat pe Regele Mihai la 8 noiembrie; fluierând colinde am sărbătorit Crăciunul, și fluierând „Hristos a înviat”, Paștele.
Acum, venise rândul Simfoniei a IX-a!”.
Foto: În timp ce o delegație condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej era la Moscova pentru a participa la funeraliile lui Stalin, autoritățile comuniste au organizat, pe 9 martie 1953, la București și în țară mitinguri de doliu la care au fost obligați să participe zeci de mii de oameni. (Arhiva foto a Memorialului Sighet, fond Fototeca ziarului România Liberă)
