Evenimentul Istoric > Articole online > România comunistă > Pisica Neagră din poarta României, de două ori Numărul 1 la Campionatele Mondiale
Articole online

Pisica Neagră din poarta României, de două ori Numărul 1 la Campionatele Mondiale

A fost desemnat de două ori cel mai bun portar de la Campionatele Mondiale de Handbal, în 1959 şi 1961, cucerind titlurile supreme alături de naţionala României în 1961 şi 1964.

De asemenea, a mai obţinut o medalie de argint (1959) şi una de bronz (1967) la Campionatele Mondiale.

A evoluat timp de peste un deceniu în tricoul echipei naţionale, pentru care a disputat 129 de partide

Mihai (Michael) Redl s-a născut la 23 aprilie 1936, la Lugoj, judeţul Timiş. Redl a început să joace handbal de la 14 ani.

A făcut carieră la Dinamo, alături de care a câştigat zece titluri naţionale şi Cupa Campionilor, cucerită în 1965.

A emigrat în Germania Federală în 1987, la cinci ani după ce fiul său, care a fost şi el handbalist la Dinamo, a rămas în Olanda, după un duel al „alb-roşilor”.

În 1959, devenea Maestru al Sportului, iar în 1961, Maestru Emerit al Sportului.

Mihai Redl a primit, în 2009, din partea preşedinţiei României, Ordinul Meritul Sportiv clasa a II-a cu o baretă.

Redl a fost absolvent al Școlii de Ofițeri (1958), pensionându-se cu gradul de locotenent-colonel.

A început sportul în 1950, ca jucător de fotbal la Clubul Muncitoresc din orașul natal.

În 1953, devine portarul echipei de handbal a clubului Constructorul din Lugoj.

În 1956, este transferat la clubul Dinamo București, unde, sub îndrumarea antrenorului Oprea Vlase, cunoaște adevărata consacrare

Supranumit „die schwarze katze” (pisica neagră), poreclă dată chiar de nemţi după ce România a cîştigat titlul mondial la handbal în 7, în 1961, în RFG.

Mihai Redl e considerat unul dintre cei mai valoroşi portari ai României. „Mihai Redl a fost de două ori mai bun chiar decît Cornel Penu!”, spunea fostul său coechipier, Mircea Costache II.

Venea și cu argumente: „Avea calităţi fantastice. Un reflex fabulos, o minte ageră şi o încredere debordantă. Nu-i era frică de nici un adversar. El era cel care ne încuraja înaintea meciurilor”.

Mişi, cum îi ziceau coechipierii, le spunea să-şi lase adversarii să tragă la poartă!

„Ţin minte că în finala cu Cehoslovacia, în 1961, ne spunea să-i lăsăm să arunce de la distanţă, că le scoate el. Aveam siguranţă cu el în poartă, jucam degajat, fără frică”, îşi amintea Olimpiu Nodea.

„Greşeam în apărare, nu era nici o problemă, nu se vedea. Ne salva el. Apăra exasperant. În finala din 1961, vă daţi seama, a luat opt goluri, deşi meciul a avut şi prelungiri!”, adăuga Mircea Costache II.

„Era un tip corect, prieten cu toţi coechipierii. El era sufletul echipei. Era tot timpul pus pe glume, pe şotii. Ne spunea bancuri. Râdeai cu el de făceai burtă”, spunea şi Cezar Nica.

„Valoarea lui sportivă nu poate fi pusă la îndoială. Era un handbalist senzaţional, care nu făcea niciodată mofturi. Ce îl puneai să facă, aia executa”, îşi amintea şi antrenorul Nicolae Nedef, secundul lui Oprea Vlase în campania din 1961, iar apoi ajutorul lui Ioan Kunst Ghermănescu, la ediţia din 1964.

A murit la 20 august 2013, la Munchen.

 

 

Registration

Aici iti poti reseta parola