Cu zece săptămâni în urmă, pe 18 martie, parizienii, umiliți de înfrângerea Franței în fața Prusiei, se revoltă și atacă trupele guvernamentale.
Șeful puterii executive, Adolphe Thiers, o ștersese din Paris, adăpostindu-se la Versailles.
O mișcare insurecțională improvizată își asumă atunci puterea în capitală, sub numele „Comuna din Paris”.
Însă, imediat după semnarea tratatului de pace cu Germania, pe 10 mai, Adolphe Thiers obține de la ocupantul prusac eliberarea a 60.000 de soldați.
Profită și lansează împotriva capitalei un asalt cu 130.000 de soldați, printre care se află și foștii prizonieri de război, dar și mulți țărani recrutați și antrenați pe fugă.
Asaltul începe pe 21 mai, în cartierul Point du Jour, la Boulogne.
Baricadele însângerate
Trupele guvernamentale au însă în fața lor zeci de mii de oameni hotărâți. Sunt nevoite să cucerească baricadele una câte una.
Luptele de stradă vor face în total 4.000 de morți, dintre care 877 în tabăra guvernamentală.
La acest bilanț se adaugă victimele represiunii: în spatele forțelor de asalt, acționează „lichidatorii”, care ucid sistematic pe oricine li se pare suspect.
Douăzeci de instanțe improvizate judecă expeditiv pe toți bărbații și femeile prinși cu arme în mâini și ordonă împușcarea lor pe loc.
Comunarzii ripostează împușcând circa 80 de prizonieri și aprind mai multe focare de incendii. Acestea și bombardamentele distrug o mulțime de monumente ilustre.
Printre acestea, Palatul Tuileries, Palatul de Justiție gotic, Hôtel de Ville, operă a Renașterii, Palatul Royal sau Palatul d’Orsay.
Bilanțul tragic al săptămânii însângerate este de circa 20.000 de victime, la care se adaugă 38.000 de arestări. Un număr aproximativ egal cu cei morți sub ghilotină, în timpul Revoluției.
Nu trebuie uitate nici sancțiunile judiciare. Tribunalele pronunță până în 1877 un total de aproximativ 50.000 de sentințe legate de Comuna din Paris.
Vor mai fi deci câteva condamnări la moarte, plus vreo 10.000 de deportări.
O amnistie nu va fi dată decât în 1879-1880.
