Născut în 1856, la Saunton, în Virginia, în căminul unui pastor presbiterian, Wilson devine avocat, apoi profesor de economie politică la faimoasa Universitate Princeton.
Este un tip idealist, însă pătruns de prejudecățile rasiste ale Sudului.
Solicitat de Partidul Democrat, se prezintă în alegeri și devine guvernator de New Jersey în 1911.
Reformele sale îl fac foarte repede popular, împingându-l spre cursa prezidențială, în noiembrie 2012. Profitând de scindarea Partidului Republican între Theodore Roosevelt și președintele aflat la sfârșit de mandat, William Taft, Wilson câștigă având două milioane de voturi mai mult decât Roosevelt.
Noua Libertate
Politica sa pune în centru conceptul de „New Freedom” („Noua Libertate”). Acesta își propune să distrugă monopolurile și să întărească drepturile individuale prin creșterea autorității guvernului federal.
Ratifică încă de la instalare două amendamente la Constituție, aprobate anterior de Congres. Amendamentul 16 instituie impozitul pe venit. Amedamentul 17 instituie alegerea senatorilor prin sufragiu universal.
În timpul celor opt ani de președinție, Congresul va mai aproba două amendamente: al 18-lea, referitor la prohibiție; al 19-lea, extinde dreptul de vot al femeilor.
În 1913, cu legea numită Federal Reserve Act, reorganizează sistemul bancar și instituie o organizație federală de credit, iar Clayton Act întărește legislația anti-trust.
Telegrama Zimmermann
Însă factorul cel mai important, care marchează președinția lui Wilson este politica externă.
Deși pacifist și adept al neutralității, mereu atent să nu provoace tensiuni între cetățenii americani cu origini etnice diferite, Woodrow Wilson proclamă la început neutralitatea țării sale.
Este reales în noiembrie 1916 ca președintele care a ferit Statele Unite de război: „He kept us out of war!”
Însă reînceperea războiului submarin de către germani precum și telegrama Zimmermanm nu îi dau de ales și declară război Puterilor Centrale pe 6 aprilie 1917.
Amintim că telegrama secretarului de stat german Arthur Zimmermann, din 16 ianuarie 1917, adresată omologului său mexican, propunea o alianță între cele două țări. În caz de victorie, sudul Statelor Unite urma să fie anexat de Mexic. Telegrama secretă a fost interceptată de marina britanică și trimisă președintelui american.
Însă idealismul nu îl părăsește pe Wilson, care face mari eforturi pentru a-i aduce pe beligeranți la o pace de compromis, cu respectarea drepturilor popoarelor la autodeterminare.
Cele 16 puncte, enunțate pe 8 ianuarie 1918, inspiră conduita sa în timpul negocierilor Tratatului de Pace de la Paris, din 1919.
Un Nobel de consolare
Primul președinte american care a călătorit în afara granițelor, Wilson va negocia dur timp de mai multe săptămâni cu Clemenceau și Lloyd George.
Obține astfel crearea unei Societăți a Națiunilor, însă are marea dezamăgire ca, la revenirea la Washington, să-și vadă proiectul respins de Senat.
Epuizat, cade victima unui atac de paralizie pe 2 octombrie 1919. Pe deasupra, se adaugă și amărăciunea de a-l vedea pe un Republican, Warren Gamaliel Harding, luându-i locul la Casa Albă.
Se va consola cu Premiul Nobel pentru Pace în 1920.
