Romanul Pădurea Spânzuraților descrie în detaliu o lume dominată de atmosfera apăsătoare a Primului Război Mondial și de perspectiva morții prin spânzurare. Autorul analizează dilema morală a personajului Apostol Bologa, un tânăr ofițer român din armata austro-ungară, trimis să lupte pe frontul românesc împotriva conaționalilor săi.
Pădurea spânzuraților, drama soldaților români din timpul Primului Război Mondial
Personaj ezitant, înclinat spre meditații filosofice, Apostol Bologa este sfâșiat de conflictul dintre datoria militară și sentimentul de apartenență la națiunea română. După ce asistă la execuția ofițerului ceh Svoboda, al cărui nume înseamnă „libertate” în limba cehă, Apostol Bologa începe să înțeleagă nedreptatea războiului și începe să aibă probleme de conștiință, ceea ce va duce la sfârșitul său tragic.
Tradus în peste douăzeci de limbi străine, romanul „Pădurea spânzuraților” a fost ecranizat de regizorul Liviu Ciulei și a fost distins cu premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes în 1965.
„În memoria fratelui meu, Emil”
Romanul a fost dedicat fratelui mai mic al scriitorului:
„În memoria fratelui meu, Emil, executat de austro-ungari, pe frontul românesc, în 1917”.
Unul dintre frații mai mici ai scriitorului Liviu Rebreanu, Emil s-a născut la 17 decembrie 1891, în satul Maieru din Transilvania, unde tatăl lor era învățător.
În 1913, Emil Rebreanu a lucrat ca notar în satul Cătina și a fost student la Facultatea de Drept din Cluj. În satul Cătina a cunoscut-o pe Cornelia Dănilă, fiica arhipăstorului ortodox Ieronim Dănilă. Cei doi s-au îndrăgostit și, prin corespondența lor, putem vedea că Emil a fost un tânăr marcat de sentimente emoționale profunde, într-un context istoric dificil.
În vara anului 1914, Emil Rebreanu a fost încorporat în armata austro-ungară și trimis la Școala Militară de Ofițeri de la Târgu Mureș.
Emil Rebreanu îi scria Corneliei, scrisorile sale ilustrând atmosfera apăsătoare a perioadei
„Aseară, m-am confruntat cu plecarea rezerviștilor din Regimentul 62… Toți acești soldați erau căsătoriți, cu soțiile lor alături. Ce se întâmpla în inimile lor, care păreau pline de amărăciunea unei înmormântări? Într-adevăr, această paradă tristă era ca o înmormântare, fără ca măcar să se audă un sunet de clopot…”.
La 23 martie 1915, Emil Rebreanu a fost trimis pe frontul din Galiția. El va continua să-i scrie Corneliei, dar din această perioadă s-au păstrat foarte puține scrisori.
Apostol Bologa, personajul principal al romanului „Pădurea spânzuraților”, are multe trăsături de caracter în comun cu fratele lui Liviu Rebreanu. Romanul descrie în mod realist atmosfera Primului Război Mondial. Analiza psihologică a autorului prezintă drama tinerilor români transilvăneni, obligați să lupte împotriva propriului popor. În timp ce lupta pe fronturile din Galiția și Italia, Emil Rebreanu a fost un soldat exemplar, care s-a distins pe front și a fost chiar decorat. Dar conștiința l-a împiedicat să lupte atunci când a fost trimis pe frontul românesc.
Condițiile în care a fost executat Emil Rebreanu sunt cunoscute doar prin intermediul romanului scris de fratele său. Moartea lui Emil Rebreanu a fost anunțată de croatul Jovan Kurici, ordonanța sa, care a trimis trei scrisori, pentru a se asigura că cel puțin una va ajunge la destinație, din cauza condițiilor dificile de pe front. Toate cele trei scrisori au ajuns în cele din urmă la destinație.
Sursa: Europecentenary.eu
