Ororile ascunse ale unei tragedii uitate. Peste 10.000 de oameni au murit în Masacrul din Piața Tiananmen
În primăvara anului 1989, mii de soldați chinezi au intrat în Piața Tiananmen din Beijing și au deschis focul asupra protestatarilor neînarmați. Aproximativ un milion de demonstranți se adunaseră acolo în săptămânile anterioare, militând pentru o serie de reforme politice și economice.
Deși Partidul Comunist Chinez (PCC) reușise să reducă amploarea demonstrațiilor anterioare, recucerirea violentă a pieței la data de 4 iunie 1989 a fost atât de brutală încât evenimentul a devenit cunoscut sub numele de „Masacrul din Piața Tiananmen”.
Încă nu se știe exact câți oameni au murit acolo, deoarece guvernul chinez a depus toate eforturile pentru a suprima și a ascunde activitățile ce au avut loc în acea zi. În timp ce înregistrările oficiale menționează că 241 de persoane și-au pierdut viața, majoritatea estimărilor sugerează că cifrele reale sunt mult mai mari. Un medic de la acea vreme a declarat că s-au pierdut 500 de vieți, în timp ce un crainic de la radio a anunțat că bilanțul masacrului din Piața Tiananmen a fost de peste 1.000 de morți.
Renumitul „Tank Man” ( bărbatul în alb) înfruntă o coloană de tancuri în timpul protestelor din Piața Tiananmen
Potrivit The Independent, o telegramă britanică secretă din acea perioadă afirmă că cel puțin 10.000 de oameni au fost uciși în acea zi. Cei care erau răniți au fost pur și simplu uciși cu baioneta în timp ce implorau milă. Victimele au fost apoi incinerate, iar cenușa a fost „aruncată în canalizări”.
Partidul Comunist Chinez împotriva „liberalismului burghez”
Înainte de protestele din Piața Tiananmen din 1989, Partidul Comunist Chinez căuta cu disperare să înăbușe ceea ce considera a fi „liberalismul burghez”, o expresie larg întâlnită care sugera mai multe tipuri de rezistență împotriva doctrinei politice stricte și represive a guvernului. Între timp, tineretul educat din China era sătul de această represiune, precum și de faptul că bogăția țării era direcționată către liderii corupți aflați la vârful puterii.
Hu Yaobang, secretar general al PCC din 1980, a încurajat guvernul să își asculte cetățenii. El a luptat din interior pentru a-și convinge colegii săi să sprijine reformele democratice și să ofere tinerilor mai multe oportunități. În 1987 a fost înlăturat din partid, fiind forțat să demisioneze. Doi ani mai târziu, Hu Yaobang a decedat, devenind un martir pentru cei care luptau pentru aceeași cauză. Zeci de mii de studenți au organizat un protest în Piața Tiananmen în ziua înmormântării lui Hu, 22 aprilie 1989. Deși eforturi similare au fost întreprinse în orașe din întreaga țară, demonstrația de la Beijing a fost punctul central al acestei mișcări naționale.
În același timp, numeroși jurnaliști se aflau la Beijing pentru a relata despre vizita liderului sovietic Mihail Gorbaciov din luna mai a aceluiași an. La scurt timp după aceea, numărul protestatarilor din Piața Tiananmen a ajuns la 1 milion – ceea ce a atras atenția presei mondiale.
La început, au avut loc discuții interne cu privire la modalitatea de abordare a acestei problematici
Zhao Ziyang, un moderat ce a servit drept succesor al lui Hu, a sfătuit să se negocieze cu mulțimea. El dorea să ofere concesii pentru a calma situația. Cu toate acestea, premierul chinez Li Peng și baza sa loială de susținători au respins această abordare. Între timp, teama reacționară de anarhie a lui Deng Xiaoping, omul de stat mai în vârstă, a determinat utilizarea forței pentru a eradica mișcarea tinerilor cu orice preț.
Guvernul a pus în aplicare legea marțială în Beijing. Trupele au fost amplasate în tot orașul, însă drumul lor spre Piața Tiananmen a fost blocat de cetățenii nemulțumiți. Trupele înarmate și tancurile s-au îndreptat spre piață în noaptea de 3 iunie și în dimineața zilei de 4 iunie.
Primele rapoarte privind masacrul din Piața Tiananmen au fost considerate de China drept măsuri necesare pentru combaterea „contrarevoluționarilor”
Între timp, presa occidentală a menționat activitățile guvernului ca fiind „o serie masacre”, iar SUA a impus sancțiuni economice și diplomatice. PCC a arestat mii de persoane și chiar a executat o parte dintre acestea. În curând, numeroși lideri ai protestelor au fugit din țară. Ziyang, care își încurajase colegii să găsească soluții nonviolente, a fost plasat în arest la domiciliu și demis.
În timp ce comemorarea publică a evenimentului este interzisă la nivel național, iar cenzura guvernamentală face ca discursul virtual să fie foarte bine controlat – un document declasificat în 2017 a făcut lumină cu privire la cât de îngrozitor a fost cu adevărat masacrul din Piața Tiananmen.
Fostul ambasador britanic în China, Sir Alan Donald, a întocmit o telegramă diplomatică secretă la aproximativ 24 de ore după masacru, care a fost declasificată abia în 2017.
Potrivit lui Donald, cel puțin 10.000 de persoane au fost ucise. Fostul ambasador a mai precizat că relatarea sa provine din conversațiile personale ale unui „bun prieten” din Consiliul de Stat al Chinei. Donald a declarat că această sursă „s-a dovedit anterior de încredere și a avut grijă să separe faptele de speculații și zvonuri”.
„Cele 27 de APC-uri (transportoare blindate de trupe) ale armatei, au deschis focul asupra mulțimii înainte de a-i călca pe cei care le stăteau în cale”. „Studenții au înțeles că li s-a dat o oră pentru a părăsi piața, dar după cinci minute APC-urile au atacat”, a scris Donald în telegrama sa.
Grupul de protestatari a rămas neclintit, chiar și în fața atacului. S-au auzit împușcături și au fost lovite persoane nevinovate. Cu toate acestea, solidaritatea le-a permis să găsească curaj – și mii de oameni și-au dat mâna în timp ce gloanțele zburau pe lângă ei.
