Operațiunea de salvare a prizonierilor români din Odessa a canadianului Boyle
Au fost arestați și duși pe o navă care se îndrepta spre Sevastopol. Întregul episod s-a încheiat relativ repede, prin intervenția curajoasă a colonelului canadian Boyle, un apropiat al Familiei Regale, care se afla în exil la Iași în acea perioadă.
Colonelul Boyle a reușit să-i salveze pe toți de unul singur, după cum a precizat Constantin Argetoianu:
„Deocamdată, la Odesa, el a învins bolșevicii și i-a salvat pe cei 130 de români de la o moarte iminentă. Nu știu de ce se afla la Odessa și nimeni nu a încercat să afle – probabil că avea legătură cu o misiune de aprovizionare.
În momentul în care a aflat că cei 130 de prizonieri români au fost îmbarcați spre Sevastopol, unde se zvonea că vor fi împușcați, Boyle s-a grăbit să ajungă în port, s-a urcat pe navă și a cerut eliberarea imediată a românilor. Când a pus piciorul pe punte, comandantul bolșevic arăta cu revolverul în mână spre un grup de români care se zbăteau în mâinile marinarilor și protestau împotriva îmbarcării forțate. Boyle s-a pus între români și revolverul bolșevicului și a strigat în limba rusă – căci știa puțină rusă! – „Trageți, dacă îndrăzniți, într-un colonel englez, și veți vedea ce veți păți voi! ” Bolșevicul intimidat și-a pus pistolul în buzunar, dar a refuzat să-i debarce pe români. Fiind singur, Boyle nu a putut folosi forța și văzând că nu poate ajunge la o înțelegere, a declarat că va pleca și el cu vaporul pentru a-i apăra pe români. Și așa a și făcut. Dar acest pasager nepoliticos și neplăcut a mai făcut ceva. L-a forțat pe comandantul vasului să-și schimbe ruta și, în loc să meargă direct la Sevastopol – unde soarta românilor ar fi fost pecetluită, a cerut să se îndrepte spre gurile Dunării și să facă o escală la Sulina pentru a-i debarca pe români acolo. Când acest lucru a fost înfăptuit, Boyle a debarcat împreună cu ei și i-a condus mai întâi la Galați, iar de acolo la Iași. Cei 130 de români salvați l-au slăvit până la ceruri”.
