În 1899 publică la Bruxelles volumul „Câteva suvenire ale carieri mele. Ion Ghica, V. Alecsandri, Alexandru Lahovari”.
În 1883, Academia Franceză îi acorda un premiu, iar în 1890 – o medalie de aur pentru volumul „Voltaire: bibliographie de ses oeuvres”.
În 1894, „Societatea de istorie literară a Franței” îl numea în consiliul de administrație, iar în 1898 devenea vicepreședintele Societății.
Gheorghe Bengescu, diplomat şi publicist, s-a născut la Craiova, la 30 august / 13 septembrie 1848.
A urmat cursurile Liceului Louis le Grand şi pe cele ale Facultăţii de Litere şi Drept din Paris. A obținut, în 1871, titlul doctor în ştiinţe politice şi administrative la Facultatea din Liege.
Revenit în ţară, în 1871, a fost procuror la Tribunalul Ilfov şi, mai apoi, profesor de limba şi literatura franceză la Liceul Matei Basarab din Bucureşti.
În diplomație
Din 1872 a desfăşurat o intensă activitate în diplomaţie: secretar al Legaţiilor României la Viena (1872), Londra (1882), Paris (1882-1889), consilier la Legaţia României din Paris (1889-1890), ministru plenipotenţiar la Bruxelles şi Haga (1891), la Atena (1896); consul general al României la Constantinopol (1900), delegat al României pe lângă Comisia Europeană a Dunării (1905).
A tradus în franceză îndeosebi versurile lui Vasile Alecsandri şi Carmen Sylva.
A întocmit o amplă bibliografie a operelor literare ale lui „Voltaire: Bibliographie de ses oeuvres” (4 vol., 1882-1890), al cărei prim volum a fost premiat de Academia Franceză.
A publicat, în 1882, împreună cu Emille Picot, lucrarea „Alexandre le Bon, prince de la Moldovie” .
Membru corespondent al Societăţii de Istorie Diplomatică din Paris, membru al Consiliului de administraţie al Societăţii de Istorie Literară a Franţei. Membru corespondent din 2 aprilie 1883, apoi membru titular din 4 iun. 1921 al Academiei Române.
Nu a mai apucat să-și citească discursul de recepție în Academie. A murit la Paris, pe 23 august 1921.
