„Robert Dudley este foarte intim cu Majestatea Sa.
Cu privire la acest subiect, ar trebui să citez părerea multora, dar mă îndoiesc că scrisorile mele nu vor fi interceptate și citite, de aceea este mai bine să păstrez tăcerea decât să vorbesc rău”.
Suspiciunile au atins în curând un maxim istoric, când regina Elisabeta a refuzat din ce în ce mai mult pretendenții care i-au fost trimiși de la înalte curți europene.
Mai mulți prinți se luptau pentru favoarea ei, dar ea i-a respins pe toți. Ambasadorul imperial spaniol în Anglia a fost primul care a suspectat că Dudley încerca să-și otrăvească soția încet, în speranța că va scăpa de ea. Nobilimea engleză a început să-l învinuiască pentru reticența Elisabetei de a se căsători.
Unii chiar au planificat să-l asasineze.
Pasiunea posesivă a reginei era acum pe deplin evidentă.
Când Robert Dudley a plănuit să meargă în străinătate pentru operațiuni militare, i-a interzis cu strictețe să facă acest lucru.
Curtenii au crezut că dorește să se căsătorească cu el, dar numai atunci când soția lui nu le mai stătea în cale.
Și din această cauză au început să se răspândească zvonurile că ar încerca să o omoare.
Toți au putut vedea că era îndrăgostită de el și unii au speculat că era bine dispusă doar după ce fusesră împreună.
Bârfele nu l-au deranjat pe Robert Dudley întrucât a strâns putere, prestigiu și bogăție.
Elisabeta l-a făcut Cavaler al Jartierei, un titlu rezervat doar celor mai puternici nobili.
În tot acest timp, săraca lui soție, Amy Robsart Dudley, a rămas ofilită acasă, aproape că nu și-a văzut niciodată soțul, și probabil era pe deplin conștientă de scandalurile și zvonurile care au înconjurat căsnicia lor. Mai mult, era afectată de cancerul de sân, o boalăgreu înțeleasă în acel moment și cunoscută pur și simplu ca „boala sânului”.
Aceste circumstanțe au aruncat-o pe Amy într-o profundă depresie și singurătate și a căzut pradă disperării totale în fața bolii sale.
Slujitoarele ei spuneau că „se va ruga lui Dumnezeu să o elibereze de chin”.
Pe 8 septembrie 1560, ziua marelui târg de la Abingdon, a avut loc o tragedie.
Și-a început ziua aparent normală și bine dispusă, din cauza festivităților. Amy a decis să rămână acasă, în timp ce servitorii ei au primit permisiunea să meargă și să se bucure de târg.
Când aceștia s-au întors acasă, au stat martori muți ai soartei tragice a stăpânei lor.
Amy Robsart Dudley a fost găsită moartă la capătul scărilor, cu gâtul rupt.
Din poziția corpului ei și din circumstanțe, singura concluzie logică inițială a fost moartea accidentală.
Însă, întrebările au început repede să apară.
Ar putea fi mai mult decât un accident?
Amy Dudley era cu siguranță o femeie deprimată. Ar fi putut fi sinucidere?
