O greșeală de exprimare a dus la Căderea Zidului Berlinului
Pe 9 noiembrie, în contextul unei declarații echivoce a purtătorului de cuvânt al guvernului, Zidul Berlinului a fost luat cu asalt de oameni. Se produc breșe în zid, oamenii dansează și se îmbrățișează, se bucură în fața camerelor de filmat, după decenii de scindare.
Acest eveniment a fost posibil după ce Biroul Politic al Partidului Comunist German a aprobat un amendament la regulile care reglementau emigrația, prin care oamenii putea călători în afara țării ,,fără să fie nevoie să se îndeplinească anumite condiții”. Acest amendament, retrospectiv, a fost considerat o eroare de neiertat, această decizie făcându-se fără a se lua în calcul contextul politic internațional. Mai mult decât atât, Gunter Schwabowski, purtătorul de cuvânt al guvernului berlinez, a citit o declarație a secretarului Krentz, în care se afirma că permisul pentru călătorii în străinătate urma să fie acordat pe loc, veste care s-a răspândit cu o foarte mare rapiditate, oamenii interpretând noua dispoziție ca fiind aplicabilă și pentru Berlinul de Vest.
Soldații, surprinși de mulțimea tot mai numeroasă care lua cu asalt zidul, s-au dumirit, treptat, că zvonurile erau adevărate, astfel că ofițerii le-au permis oamenilor să treacă de o parte și de alta. Copleșiți, fără instrucțiuni, confruntați cu o mare de oameni, polițiștii de frontieră au ridicat barierele. Era pentru prima dată în decurs de 30 de ani când berlinezii de est putea călători liber. Cortina de Fier căzuse.
Deja la miezul nopții sute de mii de oameni trecuseră din Berlinul de Est în Berlinul de Vest și viceversa. Zidul cădea treptat, literalmente: unii berlinezi începuseră să dărâme cărămizi din el, în timp ce cântau de bucurie. Într-o noapte, Berlinul începea să se reunifice, iar Germania putea privi către un viitor fără scindare. Comunismul s-a prăbușit odată cu Zidul Berlinului, și odată cu Zidul s-au năruit și speranțele, idealurile care au însoțit regimurile comuniste europene vreme de mai multe decenii.
