An plin de evenimente pentru portavioanele din regiunea Indo-Pacific
Marina Coreei de Sud are expertiză și resurse la fel de mari ca și restul statelor din regiune, dar ambițiile Seulului de a avea propriul său portavion ar putea fi în curând abandonate.
După ani de dezbateri cu privire la achiziționarea unui portavion, anul trecut au fost dezvăluite planurile detaliate pentru un portavion ușor sud-coreean. Însă președintele Yoon Suk-yeol, care a preluat mandatul în luna mai, se pare că va anula programul, cunoscut sub numele de CVX, pentru a investi în arme mai potrivite pentru a contracara amenințarea reprezentată de Coreea de Nord.
Portavionul CVX
Marina militară a Coreei de Sud a depus eforturi pentru a obține statutul de „blue-water” (o marină de tip „blue-water” este o forță maritimă capabilă să opereze la nivel global, în special în apele adânci ale oceanelor deschise) încă de la începutul anilor 2000. În ultimele două decenii, aceasta s-a transformat într-o marină de prim rang, achiziționând nave avansate precum distrugătoarele din clasa Sejong, submarinele din clasa Son Won-il și navele de asalt amfibiu din clasa Dokdo.
Programul CVX, susținut de predecesorul lui Yoon, Moon Jae-in, urma să fie cel mai recent pas în această transformare. Programul prevede construirea unui singur portavion ușor care să deplaseze cel puțin 30.000 de tone, să transporte 20 de avioane de luptă F-35B și care ar putea fi pus în funcțiune până în 2033.
Două proiecte au fost propuse de Hyundai Heavy Industries și Daewoo Shipbuilding and Marine Engineering, ambele având contracte cu companii care au construit portavioane pentru marinele europene.
Proiectul Hyundai Heavy Industries ar urma să aibă o lungime de 269 de metri și să deplaseze între 30.000 și 35.000 de tone. Ar transporta 16 F-35B în hangarul său și alte opt pe punte, pe lângă elicoptere. Proiectul include două insule de comandă, spațiu pe punte pentru avioanele dronă, o punte pentru navele fără pilot și 16 celule de rachete cu lansare verticală.
Portavionul Hyundai ar urma să aibă o rampă de sărituri cu schiurile, deși ar putea fi posibilă construirea acestuia cu o punte de zbor înclinată și un sistem de catapultare.
Proiectul Daewoo Shipbuilding ar avea o lungime de 262 de metri și ar deplasa aproximativ 45.000 de tone. Acesta ar putea transporta 12 F-35B pe punte și încă 16 în hangar, precum și mai multe elicoptere. Versiunea Daewoo ar avea, de asemenea, două insule de comandă și o punte dreaptă similară cu navele americane din clasa America și Wasp și cu navele japoneze din clasa Izumo.
Necesitate vs. cost
Susținătorii CVX susțin că portavionul oferă Coreei de Sud o pistă de aterizare mobilă pe care să o folosească în cazul în care Coreea de Nord îi atacă aerodromurile și capacitatea de a lansa atacuri asupra Coreei de Nord din diferite căi de apropiere. De asemenea, ei susțin că ar fi valoros în alte dispute și dacă Seulul ar avea nevoie să își protejeze interesele în străinătate, cum ar fi în culoarele maritime vitale pentru comerțul și aprovizionarea sa cu energie.
Detractorii CVX susțin, în principal, că, costurile sale depășesc potențialele sale utilizări, mai ales având în vedere slăbiciunea comparativă a marinei nord-coreene. Construirea CVX ar trebui să coste 2 miliarde de dolari, iar pentru întreținerea acestuia sunt necesare alte aproximativ 45 de milioane de dolari pe an.
Acest preț nu include F-35B, elicopterele și potențialele vehicule fără pilot, care ar putea crește costul total până la 5 miliarde de dolari, adică aproape 11% din întregul buget de apărare al Coreei de Sud pentru 2022.
„Este o lovitură uriașă dintr-un buget militar foarte mic”, a declarat pentru Insider Bruce Bennett, analist senior în domeniul apărării la think tank-ul RAND Corporation. „Ceea ce președintele Yoon va trebui să analizeze este care sunt costurile de oportunitate pentru construirea unui astfel de portavion? Ce alte bunuri pierde el pentru că merge în această direcție și îl construiește?”.
De asemenea, estimarea costurilor pentru programul CVX iau în calcul doar un singur portavion. „A avea un singur portavion nu înseamnă o forță”, a spus Bennett, menționând că portavioanele trebuie să petreacă luni întregi în porturi pentru instruire și întreținere.
Dacă Yoon „vrea cu adevărat să aibă o forță viabilă de portavioane, chiar și cu un singur portavion pe mare în mod continuu, trebuie să aibă două sau trei portavioane”, a adăugat Bennett.
Priorități concurente
Între timp, restul armatei sud-coreene face presiuni și pentru alte proiecte cu costuri ridicate.
Armata sud-coreeană are nevoi extinse de modernizare, în timp ce marina sa dorește, de asemenea, să urmărească alte programe majore, inclusiv achiziționarea mai multor submarine din clasa Dosan Ahn Changho, capabile să lanseze rachete balistice, și a trei distrugătoare din clasa Sejong, mai moderne. Se vorbește, de asemenea, despre dezvoltarea unui submarin cu propulsie nucleară.
Strategia coreeană de apărare antirachetă aeriană necesită, de asemenea, interceptoare de rachete mai sofisticate. Seulul dorește să își construiască propriile sisteme stratificate de apărare antiaeriană și antirachetă, iar în timpul campaniei sale, Yoon a indicat că dorește să desfășoare mai multe baterii Terminal High Altitude Area Defense fabricate în SUA.
Argumentul pentru aceste arme pare mai puternic decât cel al CVX, deoarece acestea sunt mai potrivite pentru a contracara cele mai probabile amenințări nord-coreene decât un portavion, aliniindu-se astfel la eforturile lui Yoon de a concentra mai multă atenție și resurse asupra Nordului.
