Trupele germane au trecut pe sub Arcul de Triumf de-a lungul Champs-Elysees până la Place de la Concorde.
După ocuparea Parisului, trupele britanice au început să fie evacuate prin porturile franceze, aflate în mâna aliaţilor, peste Canalul Mânecii.
Vine Petain
La 17 iunie, Paul Rynaud, preşedinte al guvernului din 21 martie 1940, a fost înlocuit de Henri-Philippe Petain. Noul premier a negociat armistiţiul, care a fost semnat la 22 iunie 1940, la Compiegne.
Toate operaţiunile militare au încetat la 25 iunie. În timpul ocupaţiei germane (1940-1944), guvernul francez a funcţionat la Vichy.
Conform armistiţiului, armata franceză trebuia să fie demobilizată, iar teritoriul Franţei împărţit în două: partea de nord, nord-est şi vest (aproape două treimi din suprafaţa ţării) devenea zonă de ocupaţie. Franţa trebuia să întreţină o armată germană de ocupaţie de 400.000 de oameni, în contextul unei mişcări de rezistenţă care a angajat ample forţe interne; 1.500.000 de prizonieri urmau să fie menţinuţi ca mână de lucru în Germania până la încheierea păcii. La 24 iunie a fost semnat şi armistiţiul cu Italia.
Deşi armata franceză respinsese toate atacurile trupelor italiene, Franţa era silită să accepte condiţiile lui Mussolini: dreptul Italiei de a folosi portul Djibouti, obligaţia pentru Franţa de a demilitariza linia ‘Mareth’ şi o zonă adâncă de 200 km la frontiera cu provincia Tripolitania (controlată de italieni până 1943 şi, apoi, între 1943-1951 de britanici).
Colonelul Rol-Tanguy
În vara anului 1944, cu toate că situaţia militară şi politică a blocului hitlerist se înrăutăţise prin pierderea a numeroase divizii şi a unei importante cantităţi de armament şi tehnică de război, comandamentul german nu considera încă războiul pierdut şi făcea eforturi disperate pentru continuarea lui.
