După încheierea Primului Război Mondial, Remarque şi-a câştigat existenţa în cele mai diverse feluri. A fost comerciant ambulant, agent de servicii funerare, organist, profesor şi critic teatral şi muzical la ziarul Osnabrücker Tageszeitung.
Ulterior, a început să publice poezii şi proză scurtă. În 1920, a apărut „Cuibul visurilor”, primul său roman.
A lucrat, de asemenea, ca redactor la o serie de publicaţii, printre care şi ziarul berlinez Sport am Bild.
Scriitorul german Erich Maria Remarque, pe numele său adevărat Erich Paul Remark, s-a născut la 22 iunie 1898, la Osnabrück, în familia unui tipograf.
A urmat cursurile primare la Seminarul pedagogic catolic din Osnabrück.
Victima naziștilor
După 1933, Remarque a fost victima regimului nazist instaurat în Germania. Cărţile sale au fost arse şi, în 1938, i-a fost retrasă cetăţenia germană. Un an mai târziu a emigrat în SUA.
După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, a trăit alternativ la New York şi Porto Ronco (Elveţia).
În 1947, a primit cetăţenia americană. Din numeroasele sale romane publicate amintim: Trei camarazi (1937), Iubeşte-ţi aproapele (1941), Arcul de triumf (1946), Soroc de viaţă, soroc de moarte (1954), Obeliscul negru (1956), Umbre în paradis (apărut postum în 1971).
Romanul care i-a adus celebritatea scriitorului a fost „Pe frontul de vest nimic nou”.
Cartea, publicată în ianuarie 1929, abordează Primul Război Mondial, văzut prin ochii soldaţilor germani.
