Accentul este pus pe urmările traumelor suferite pe front asupra psihicului combatanţilor şi pe lipsa de sens a confruntărilor.
Teatrul de operaţiuni este dominat de aleatoriu, moartea sau mutilarea survenind nu în urma unor acţiuni eroice, ci mai degrabă în funcţie de locul unde s-a întâmplat să cadă şrapnelul sau muniţia cu caracter explozibil.
Protagonist este Paul Baumer, un tânăr care se înrolează motivat fiind de discursurile patriotice ale învăţătorului din satul natal. Trimis pe frontul de vest, Baumer înţelege repede că războiul înseamnă ameninţarea permanentă a devastatoarelor atacuri de artilerie, mizerie, boli şi lipsa hranei.
Ca şi Baumer, soldaţii din jurul lui sunt insuficient instruiţi, gafele făcute de aceştia pe fondul terorii fiind uneori mai periculoase pentru viaţa lor şi a camarazilor decât atacurile inamice.
Ieşit din acest abator, în permisie, pentru a-şi vedea mama muribundă, Baumer este schimbat, mort pe plan emoţional, incapabil de a comunica cu foştii vecini, simţindu-se în satul natal ca într-o lume străină lui.
În octombrie 1918, într-o zi, paradoxal, liniştită pe frontul de vest, Baumer îşi găseşte sfârşitul. Cadavrul său prezintă o expresie calmă, „de parcă ar fi fost aproape fericit că a venit sfârşitul”, scrie Remarque.
În primele 18 luni de la publicare, romanul s-a vândut în peste 2,5 milioane de exemplare, fiind tradus în 22 de limbi.
În anul 1930, a fost lansat filmul inspirat de cartea lui Remarque. Regizată de Lewis Milestone, a fost prima peliculă care a obţinut Oscarul atât pentru cel mai bun film, cât şi pentru cel mai bun regizor.
Erich Maria Remarque a murit la 25 septembrie 1970 la Locarno, în Elveţia.
Sursa: Agerpres
