Muncitori de la o carieră din sud-estul Angliei fac o descoperire „neașteptată” a unei nave din timpul domniei reginei Elisabeta I
O mare parte din corpul de lemn al unei nave rare din epoca elisabetană a fost găsită într-o carieră inundată din sud-estul Angliei, la sute de metri de cea mai apropiată coastă.
Puține nave din această perioadă au supraviețuit, astfel încât o analiză a descoperirii ar putea arunca o nouă lumină asupra unei perioade cheie în domeniul navigației maritime, când țara și-a extins rapid legăturile comerciale în întreaga Europă prin controlul asupra Canalului Mânecii.
„Găsirea unei nave de la sfârșitul secolului al XVI-lea conservată în sedimentele unei cariere a fost o descoperire neașteptată, dar foarte binevenită, într-adevăr”, a declarat Andrea Hamel, arheolog marin pentru Wessex Archaeology, care a investigat descoperirea în numele Historic England, o agenție guvernamentală dedicată conservării istorice.
„Nava are potențialul de a ne spune atât de multe despre o perioadă în care avem puține dovezi supraviețuitoare ale construcțiilor navale, dar care a fost totuși o perioadă atât de mare de schimbări în construcția de nave și în navigația maritimă”, a spus ea într-un comunicat al Wessex Archaeology.
Rămășițele vasului au fost găsite în aprilie într-o carieră inundată care era dragată pentru pietriș pe promontoriul Dungeness din Kent, la aproximativ 100 de kilometri sud-est de Londra.
Muncitorii de la firma de cariere CEMEX au raportat descoperirea oficialilor guvernamentali locali, care au contactat apoi Historic England pentru a aranja sprijin specializat și finanțare de urgență pentru recuperarea rămășițelor, potrivit comunicatului.
Locul unde a fost descoperită nava
Locul de exploatare a carierei se află acum la aproximativ 300 de metri de cea mai apropiată coastă, dar arheologii cred că locul făcea parte din linia de coastă în secolul al XVI-lea și că nava ar fi putut fi abandonată acolo după ce a naufragiat pe promontoriul stâncos sau abandonată după ce nu mai era în stare să navigheze.
Nava nu a fost identificată, dar analiza dendrocronologică a peste 100 de bârne din corpul navei – bazată pe modelele inelelor de creștere ale copacilor – arată că a fost construită din copaci de stejar englezesc (Quercus robur) tăiați între 1558 și 1580.
Potrivit cercetătorilor de la Wessex Archaeology, această estimare a datei plasează nava în timpul unei perioade de tranziție în construcția navală din nordul Europei, când construcția tradițională „clinker” din scânduri suprapuse ale corpului a fost înlocuită de construcția „carvel”, mai rezistentă, dar mai grea, dezvoltată în Marea Mediterană, care folosea scânduri de corp de navă aliniate și bătute în cuie pe un cadru intern.
Rămășițele navei descoperite la Dungeness aveau acest nou tip de construcție „carvel”, iar introducerea sa a dus la nave mult mai grele decât cele construite până atunci, inclusiv cele care aveau să exploreze coasta atlantică a Lumii Noi în deceniile următoare, au declarat cercetătorii.
Lemnul putrezește rapid atât în aer, cât și în apă și, de obicei, nu rezistă decât câțiva ani dacă nu este protejat de un strat anaerob de sedimente – adică un strat care îl protejează de oxigen. Acest lucru înseamnă că epavele a foarte puține nave vechi din lemn au supraviețuit pentru a fi găsite. Iar în cazul vasului Dungeness, este posibil ca lemnul rămas din corpul navei să fi fost acoperit de un strat anaerob de nămol aflat sub fundul lacului de carieră.
„Rămășițele acestei nave sunt cu adevărat semnificative, ajutându-ne să înțelegem nu doar nava în sine, ci și peisajul mai larg al construcțiilor navale și al comerțului în această perioadă dinamică”, a declarat Antony Firth, șeful strategiei de patrimoniu marin de la Historic England, în comunicat.
Cu ajutorul scanării cu laser și al fotografiilor digitale, arheologii documentează ceea ce a mai rămas din navă, iar când analiza va fi finalizată, bârnele vor fi îngropate din nou cu grijă în lacul carierei, astfel încât să poată fi protejate în continuare de stratul de nămol.
