„Mumia care țipă”. Cu gura larg deschisă, blocată pentru eternitate în ceea ce pare a fi un țipăt, o femeie din Egiptul antic a captat imaginația arheologilor care i-au descoperit rămășițele mumificate în 1935 într-un mormânt de lângă Luxor.
Noi detalii despre „mumia care țipă”
Încă fascinată de „femeia care țipă”, care a murit în urmă cu aproximativ 3.500 de ani, o altă echipă de oameni de știință a folosit recent scanări CT pentru a dezvălui detalii despre morfologia, starea de sănătate și conservarea mumiei și a utilizat imagistica în infraroșu și alte tehnici avansate pentru a „diseca virtual” rămășițele și a înțelege ce ar fi putut cauza expresia facială cutremurătoare.
Concluziile lor, publicate recent în revista Frontiers in Medicine, au arătat că femeia avea 48 de ani când a murit, pe baza analizei unei articulații a bazinului care se modifică odată cu vârsta. Anumite aspecte ale procesului de mumificare au ieșit în evidență.
Corpul ei a fost îmbălsămat cu tămâie și rășină, substanțe scumpe care ar fi fost comercializate de la distanță, a declarat autorul studiului, Sahar Saleem, profesor la spitalul Kasr Al Ainy din cadrul Universității din Cairo.
Saleem nu a găsit, de asemenea, incizii pe corp, ceea ce a fost în concordanță cu evaluarea făcută în timpul descoperirii originale, conform căreia creierul, diafragma, inima, plămânii, ficatul, splina, rinichii și intestinele erau încă prezente.
Faptul că nu au fost îndepărtate organele interne, arată studiul, a fost neobișnuit
Metoda clasică de mumificare din acea perioadă includea îndepărtarea tuturor acestor organe, cu excepția inimii.
Cercetătorii au descoperit că femeia anonimă avea o înălțime de 1,54 metri sau puțin peste 1,5 metri și suferea de artrită ușoară a coloanei vertebrale. De asemenea, din maxilarul femeii lipseau mai mulți dinți, probabil pierduți înainte de moarte.
Cu toate acestea, studiul nu a putut determina o cauză exactă a morții:
„Acest lucru, precum și aspectul bine conservat al mumiei, contrazice credința tradițională conform căreia eșecul de a-i îndepărta organele interne implica o mumificare deficitară.”
Potrivit studiului, doar câteva mumii egiptene antice au fost găsite cu gura deschisă, îmbălsămătorii învelind de obicei maxilarul și craniul pentru a ține gura decedatului închisă.
Ce a cauzat expresia înfricoșătoare a femeii nu este clar din concluziile studiului, deși cercetătorii au avansat o ipoteză macabră.
„Mumia care țipă”. Ce dezvăluie tehnicile de mumificare?
Saleem a declarat că natura bine conservată a mumiei, raritatea și costul materialului de îmbălsămare, împreună cu alte tehnici funerare, cum ar fi utilizarea unei peruci și inele plasate pe corp, par să excludă un proces de mumificare neglijent în care îmbălsămătorii au omis să îi închidă gura.
Potrivit studiului, „expresia facială țipătoare” a mumiei ar putea fi interpretată ca un spasm puternic, o formă rară de rigidizare musculară asociată cu morțile violente, implicând faptul că femeia a murit țipând de agonie sau durere.
Este posibil, au sugerat autorii studiului, ca femeia să fi fost mumificată între 18 și 36 de ore de la deces, înainte ca trupul ei „să se relaxeze” sau să se descompună, păstrând astfel poziția gurii deschise la deces.
Cu toate acestea, expresia facială a unei mumii nu indică neapărat cum se simțea o persoană în momentul morții, se arată în studiu.
Descoperirea rămășițelor ei a avut loc în timpul unei expediții conduse de Muzeul Metropolitan de Artă din New York, iar sicriul ei este expus acolo în prezent. Corpul ei mumificat este păstrat la Muzeul din Cairo.
