Blestemat din invidie
Când Howard Carter a găsit mormântul în noiembrie 1922, a întârziat explorarea în interior până când Herbert a putut ajunge acolo. După sosirea lui Carnarvon, ei s-au aventurat în găsirea artefactelor îngropate cu Tutankhamon. În mormânt nu s-a găsit nicio scrisoare a vechilor egipteni care ar fi putut menționa vreun blestem.
Deși noțiunea de blestem poate părea ridicolă, ea a fost studiată de oamenii de știință, încercând să stabilească dacă vreun agent patogen poate supraviețui în interiorul unui mormânt. Ideea ca o mumie să fie asociată cu un blestem precedă momentul descoperirii mormântului lui Tutankhamon.
„Blestemul este o legendă care s-a dezvoltat treptat, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea și a crescut progresiv cu contribuția literaturii de ficțiune, filmelor de groază, mass-media și mai recent, a internetul”, a declarat Jasmine Day, un egiptolog care are un doctorat în antropologie culturală.
Exclusivitatea de presă vândută de Times of London a jucat un rol important în răspândirea ideii că mormântul lui Tutankhamon a fost blestemat. „Cel mai important dintre reporterii nemulțumiți a fost Arthur Weigall, jurnalist, romancier, fost egiptolog și rival al lui Howard Carter”, a spus Day. Când Carnarvon a murit, „Weigall s-a năpustit asupra veștii, susținând că blestemul lui Tutankhamon l-a ucis”, chiar dacă nici Weigall nu credea în blestem.
Deranjat de propriile minciuni
„Milioane de oameni creduli erau dornici să creadă povestea unui blestem, mai ales că voiau să confirme o idee veche că poți comunica cu morții, mai ales după pierderea multor tineri în Primul Război Mondial”, a spus Day, iar Howard Carter a dat vina pe Weigall pentru ideea că mormântul a fost blestemat.
Însă, și Howard Carter s-a implicat în susținerea blestemului mumiei, făcând echipă cu un scriitor numit Percy White, pentru a scrie o poveste numită „Tomb of the Bird: Death of the White Canary”.
În această poveste a relatat moartea animalului său de companie, un canar alb. “A fost o relatare a morții canarului lui Carter, care se presupune că a decedat în urma unei mușcături de cobră. Indulgența lui Carter în speculațiile blestemului a luat o turnură care a ajuns să îl enerveze, atunci când vedea că ziarele erau pline de minciuni privind presupul blestem al lui Tutankhamon”, a spus Day.
