Tânărul Michael Faraday, care era al treilea din cei patru copii, a mers doar la școala primară, așa că a trebuit să se educe singur.
La vârsta de 14 ani a devenit ucenic la George Riebau, legător de carte și librar în Blandford Street.
În timpul uceniciei sale de șapte ani, Faraday a citit multe cărți, inclusiv „Îmbunătățirea minții” a lui Isaac Watts și a pus în aplicare cu entuziasm principiile și sugestiile conținute în ea.
De asemenea, a dezvoltat un interes pentru știință, în special pentru electricitate. A fost inspirat în special de cartea „Conversații despre chimie” de Jane Marcet.
În 1812, la vârsta de 20 de ani și la sfârșitul uceniciei sale, Faraday a participat la prelegeri ale eminentului chimist englez Humphry Davy de la Royal Institution and the Royal Society și John Tatum, fondatorul City Philosophical Society.
Binefăcătorii
Multe dintre biletele pentru aceste prelegeri i-au fost date de William Dance, care a fost unul dintre fondatorii Societății Filarmonicii Regale.
Faraday i-a trimis ulterior lui Davy o carte de 300 de pagini pe baza notelor pe care le luase în timpul acestor prelegeri.
Răspunsul lui Davy a fost imediat, amabil și favorabil. În 1813, când Davy și-a deteriorat vederea într-un accident cu triclorură de azot, a decis să-l angajeze pe Faraday ca asistent.
Întâmplător, unul dintre asistenții Instituției Regale, John Payne, a fost demis și Sir Humphry Davy fusese rugat să găsească un înlocuitor. Astfel, la numit pe Faraday ca asistent de chimie la Royal Institution la 1 martie 1813.
Foarte curând, Davy i-a încredințat lui Faraday prepararea probelor de triclorură de azot și amândoi au fost răniți într-o explozie a acestei substanțe foarte sensibile.
Faraday s-a căsătorit cu Sarah Barnard (1800–1879) la 12 iunie 1821. S-au întâlnit prin intermediul familiilor lor la biserica sandemaniană, o ramură a Bisericii Scoției, iar el a îmbrățișat credința congregației sandemaniene, în luna după ce s-au căsătorit.
Nu au avut copii.
Faraday era un creștin devotat. După căsătorie, a slujit ca diacon în biserica situată pe Paul’s Alley din Barbican.
Biografii au observat că „un puternic sentiment al unității lui Dumnezeu și a naturii a pătruns în viața și opera lui Faraday”.
După ce a făcut o serie de proiecte și servicii pentru guvernul britanic, când i s-a cerut să ofere consiliere cu privire la producția de arme chimice pentru a fi utilizate în Războiul Crimeii (1853–1856), ca bun creștin Faraday a refuzat invocând motive etice.
A murit la casa sa de la Hampton Court la 25 august 1867, la vârsta de 75 de ani.
Cu câțiva ani înainte a respins o ofertă de înmormântare în Abația Westminster, dar are o placă memorială acolo, lângă mormântul lui Isaac Newton.
Faraday a fost înmormântat în secțiunea disidenților (non-anglicani) din Highgate Cemetery.
Descoperirile
Fizicianul şi chimistul Michael Faraday a fost unul dintre fondatorii teoriei electromangnetismului şi a adus contribuţii importante în electricitate, magnetism, chimie şi optică.
În 1831, a descoperit fenomenul inducţiei electromagnetice, iar în 1845, paramagnetismul şi diamagnetismul.
A introdus în magnetism conceptul de linii de câmp magnetic, a demonstrat că variaţia câmpului magnetic generează un curent electric în circuitele învecinate şi a evidenţiat diferenţele dintre substanţele paramagnetice şi diamagnetice.
A formulat legile cantitative ale electrolizei, cunoscute sub denumirea „legile lui Faraday”.
A introdus termenii: electrod, anod, catod, anion, cation, ion, ionizare şi echivalent electrochimic.
În domeniul opticii a descoperit, în 1845, fenomenul denumit polarizaţie rotatorie sau „efect Faraday” şi a produs noi tipuri de sticlă optică.
A realizat lichefierea clorului şi a descoperit benzenul, pe care l-a denumit şi analizat.
Numele său a fost atribut unităţilor de măsură ale capacităţii electrice „farad” şi cantităţii de electricitate necesare depunerii pe catod prin electroliză a unui atom-gram dintr-un element – „numărul lui Faraday”.
