În cartea sa din 2003 „Pawprints of History. Dogs in the Course of Human Events”, istoricul Staney Coren, profesor emeritus la Universitatea din Columbia Britanică, scrie că într-o seară, pe când Isaac Newton lucra, cățelul său, Diamond, a lovit piciorul mesei de scris, răsturnând lumânarea peste manuscrise.
Focul a fost unul de mici dimensiuni, însă a fost suficient să distrugă complet manuscrisele, printre care se afla inclusiv munca de cercetare la legea gravitației.
Deși foarte afectat, Newton a cățelul în brațe și l-a certat drăgăstos: „Diamond, Diamond, nici nu știi ce rău mi-ai făcut!”
Savantul va munci multă vreme pentru a reface calculele distruse și va trece printr-o gravă depresie.
„Newton va avea nevoie de aproape un an întreg pentru a reface integral teoria gravitației”, scrie Coren. „Astfel, aproape un an de activitate intelectuală și de cercetare a unei dintre cele mai luminate minți a vremii sale a fost pierdut din cauza unui câine.”
Sir David Brewster, în lucrarea sa „Viața lui Sir Isaac Newton” din 1831, citează și el mai multe surse care relatează același lucru, numind focul un „eveniment epocal” din viața lui Newton.
Brewster scrie că incidentul „a fost ignorat de compatrioțiii lui Newton timp de peste o sută de ani, aflându-se despre el din examinarea manuscriselor de către (Christian) Huygens”.
-
-
-
Bărbatul Drakarul în care a fost înmormântat bărbatul avea 9 – 10 metri lungime şi conţinea şi un scut, o suliţă şi o sabie cu un singur tăiş. ”Stilul săbiilor s-a schimbat de la un secol la altul, ceea ce înseamnă că putem data cu certitudine acest mormânt ca aparţinând secolului VIII, în plină Perioadă Merovingiană în nordul Europei”, conform lui Raymond Sauvage. La înmormântarea femeii, vikingii au escavat cu grijă mormântul bărbatului din secolul anterior şi au plasat drakarul mai mic al femeii în vasul de luptă mai mare şi apoi le-au îngropat din nou pe amândouă. Marcarea teritoriului ”Este rezonabil să ne gândim că cei doi au fost îngropaţi împreună pentru a marca proprietatea unei familii asupra acestor pământuri, într-o societate căreia, în general, nu-i plăcea să scrie astfel de lucruri”, conform lui Sauvage. Echipa de arheologi a descoperit această necropolă într-un teren agricol din regiunea Skeiet, în centrul Norvegiei. În Evul Mediu, legea vikingă îi solicita familiei care dorea să-şi păstreze pământurile să demonstreze că a avut în posesie respectivele pământuri timp de cel puţin cinci generaţii. Astfel, familiile vikinge care îşi îngropau morţii, ştiau exact unde se află îngropaţi strămoşii lor, pe terenul aflat în proprietate. Alte surprize? Cele două drakare funerare se află la marginea unei movile în care s-ar putea afla şi alte morminte vikinge. Anii în care s-a practicat agricultura în acest perimetru au dus la surparea şi nivelarea unei porţiuni importante din movilă, iar arheologii bănuiesc că ar mai putea găsi artefacte vikinge împrăştiate în perimetru. ”Deocamdată am descoperit o broşă din era Merovingiană, ceea ce indică faptul că acest gorgan a adăpostit mormântul unei femei de vază din societatea vikingă. Este o perioadă fascinantă din istoria scandinavă, din care dispunem de foarte puţine descoperiri arheologice”, a mai precizat Sauvage.
