Și continua Regina Maria: „Ceea ce este sigur e faptul că în tren erau câțiva elevi de școală militară care se înapoiau de la studii.
Și mai trist este faptul că tocmai îl avuseserăm invitat la dejun pe ministrul Comunicațiilor, care a venit să-i înmâneze Ilenei „brevetul” de comandat de navă.
El a venit împreună cu comandantul portului Constanța, dar sărmanul om nu a avut curajul să-mi spună, așa că a stat între cei care erau la masa ținând în el groaznica știre.
Era distrat, ceea ce m-a făcut să cred că este cam netot, dar mi se șoptise că era surd și nu auzea tot ce spuneam, nu a auzit ce am întrebat în legătură cu împrumutul, fiind foarte vag.
Teribilul accident probabil îl făcuse să fie într-o stare atât de proastă.
Ar fi fost mult mai bine dacă ne-ar fi spus totul încet.
Care e rolul unei regine, dacă nu să împărtășească deopotrivă bucuria și mâhnirea adâncă? Abia după ce a plecat mi s-a spus”.
Zeci de morți și mutilați
„Cititorii noștri vor găsi în numărul de față câteva instantanee luate de la Recea, stațiunea de cale ferată al cărei nume nu mai poate fi rostit și auzit fără ca un fior să nu treacă prin suflet.
Groaznic dezastru!
Noi nu vom căuta să redăm aici imaginea tragică în care zeci de inși și-au pierdut viața, ori au rămas mutilați pentru tot restul zilelor.
La ce bun locomotivele sclipitoare, scoase ca din cutie, la ce bun experiențele de accelerare a vitezei, la ce bun reformele introduse ori proiectate, dacă materialul omenesc este inferior?
La Vintileanca, la Recea și-n alte părți și altădată un acar prost sau numai epuizat de lipsuri, vicios sau numai istovit de muncă suplimentară depusă la camp, în orele când nu e de serviciu, poate provoca un dezastru incalculabil (…)
Doliul acesta a răpit ceva și din caracterul festiv al marilor serbări organizate la Constanța cu prilejul împlinirii a unei jumătăți de veac de la realipirea Dobrogei”, scria „Realitatea ilustrată” din 3 noiembrie 1928.
Ciocnirea
„Rapidele au atins viteza de 120 km pe oră. Bucuria acestui record s-a revărsat în cupe de șampanie la inaugurarea vagoanelor Pullman.
Dar moartea pândea… familia Rocca, ursită să piară până la unul în accidente petrecute la noi în țară (…)
În gara Recea, trenul blestemat intră pe acceași linie ca și acceleratul de Sibiu. Șocul turti boturile locomotivelor, îndoi pistoanele, rupse bielele.
În spate, cazanul făcu explozie, iar țâșnire de apă fiartă topi carnea mecanicilor până la oasele ce li se văd albe”, mai consemna revista.
