Aşa cum se ştie, Mihail Sadoveanu a avut pe lângă activitatea literară şi o bogată activitate politică, mai ales după 1945.
Romancierul care a debutat în revista bucureșteană Dracu în 1897 (cu schița Domnișoara M din Fălticeni) a fost membru al Prezidiului Adunării Deputaţilor (din 1947).
Apoi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (din 1948). Un an mai târziu a condus delegaţia română la Congresul Mondial al Păcii de la Paris.
Tot în 1949 a participat la reuniunea Comitetului mondial al partizanilor păcii de la Roma. În acelaşi an a fost ales preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor.
La împlinirea a 70 de ani, în 1950, Mihail Sadoveanu a fost sărbătorit public. Articolele publicate cu această ocazie au fost adunate în volumul „Studii şi articole închinate lui Mihail Sadoveanu” (1952).
Între 7 și 11 ianuarie 1958, Mihail Sadoveanu, Ion Gheorghe Maurer și Anton Moisescu sunt președinții interimari ai Prezidiului Marii Adunări Naționale. Această funcție l-a propulsat pe scriitor în poziția de șef al statului.
Sadoveanu, pe aceeaşi listă cu Groza, Dej şi Ceauşescu
„Preşedinţii Consiliului de Miniştri (1945 – 1989)
Petru Groza – 1945 – 1952
Gheorghe Gheorghiu-Dej – 1952 – 1955
Chivu Stoica – 1955 – 1961
Ion Gheorghe Maurer – 1961 – 1974
Manea Mănescu – 1974 – 1979
Ilie Verdeţ – 1979 – 1982
Constantin Dăscălescu – 1982 – 1989
Preşedinţii Marii Adunări Naţionale (1947 – 1989):
Mihail Sadoveanu – 1947 – 1948
Constantin I. Parhon – 1948 – 1952
Petru Groza – 2 iunie 1952 – 7 ianuarie 1958 (între 7 şi 11 ianuarie 1958, conducerea interimară a fost asigurată de vicepreşedinţii Mihail Sadoveanu şi Anton Moisescu)
Ion Gheorghe Maurer – 1958 – 1961
Ştefan Voitec –1961 –1974
Miron Constantinescu – 1974
Nicolae Giosan – 1974 – 1989
Preşedinţii Consiliului de Stat al R.P.R./R.S.R. (1961 – 1989):
Gheorghe Gheorghiu – Dej – 1961 – 1965
Chivu Stoica – 1965 – 1967
Nicolae Ceauşescu – 1967 – 1989
Conform „Dicţionarului Enciclopedic”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1986:
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România: organul suprem al administraţiei de stat. Ales de Marea Adunare Naţionale pe durata unei legislaturi şi răspunzător faţă de acesta, iar în intervalul dintre sesiuni, în faţa Consiliului de Stat. Are exerciţiul general al activităţii executive.
Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România: organ suprem al puterii de stat şi unicul organ legiuitor, ales pentru o legislatură de cinci ani. Este alcătuit din 349 deputaţi şi în cadrul ei funcţionează nouă comisii permanente.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România: organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă, subordonat Marii Adunări Naţionale şi ales de aceasta dintre membrii săi, pe durata unei legislaturi. Preşedintele R.S.R. este preşedinte al Consiliului de Stat”, se arată pe comunismulinromania.ro.
Păcatele lui Mihail Sadoveanu
Mormântul lui Mihail Sadoveanu
„În calitate de Vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, Mihail Sadoveanu a semnat condamnări la moarte și a respins cereri de comutare a pedepselor în unele mai blânde… Au fost executați astfel țărani, studenți, elevi etc. Politicianul Sadoveanu n-a fost, așadar, vreun sfânt, din contră… Putem separa pe politicianul Sadoveanu de scriitorul cu același nume?
Academicianul Eugen Simion e prompt: Ridici, dle Florian Saiu, o chestiune gravă. Sadoveanu a fost, într-adevăr, vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale şi a avut şi alte demnităţi în regimul comunist. Este el vinovat, mă întreb, de ceea ce spui dumneata, adică de faptele pe care le citezi?
Al. Paleologu, care a scris un studiu bun despre Baltagul, i-a adus, pe când era deputat şi ambasador la Paris, această acuzaţie gravă… N-am putut-o verifica, de aceea nu-ţi pot răspunde la întrebarea dumitale. Mă întreb, totuşi: putea Sadoveanu să obţină clemenţă pentru condamnaţii regimului comunist? Era posibil şi el n-a voit să intervină din laşitate, din prudenţă, din inerţie morală, de frică? Chestiune delicată. Cum putem afla? Căci este uşor de acuzat. Ce este sigur este că, în epoca stalinistă, asemenea condamnări feroce erau curente. Încă o dată, putea Sadoveanu să le oprească?”, se arată în dialogul pe care jurnalistul Florian Saiu l-a avut cu academicianul Eugen Simion şi pe care îl puteţi citi integral accesând link-ul Mihail Sadoveanu, ce polemică! Romancierul remarcabil versus politicianul criminal.
