În comunicatul prin care Comitetul Permanent pentru Apărarea Păcii din Republica Populară Română anunța acest lucru se spunea:
„Apelul pentru un Pact al Păcii a fost semnat cu mare însuflețire de muncitori, țărani, savanți, oameni ai literelor și ai artei, ingineri și tehnicieni, gospodine, preoți, funcționari, învățători, mici meseriași etc, bărbați și femei, tineri și vârstnici, aparținând tutror naționalităților și tuturor cultelor de pe teritoriul patriei noastre.
La orașe și la sate, oamenii muncii au ținut să întărească semnăturile lor puse pe Apel prin îndeplinirea și depășirea sarcinilor de producție, prin organizarea de schimburi ale păcii, prin realizarea la timp a muncilor agricole, prin realizări pe tărâmul culturii, dovedind astfel, prin faptele lor, că înțeleg să fie luptători activi pentru măreața cauză a păcii”.
În același timp, presa de la București anunța că:
„În urma propunerii reprezentantului Uniunii Sovietice la Organizația Națiunilor Unite, au început tratative între delegații armatei populare coreene și unitățile de voluntari chinezi și delegații armatei americane pentru încetarea războiului ce se duce de un an de zile în Coreea.
Dar în vreme ce reprezentanții armatei populare coreene și ai voluntarilor chinezi au dovedit, prin propunerile lor, voința popoarelor coreean și chinez de a se înceta vărsarea de sânge, delegații armatei americane fac tot ce le stă în putință pentru a continua războiul.
Chiar în timpul în care se duc aceste tratative în vederea încetării focului, americanii bombardează cu săbăticie satele și orașele pașnice din Coreea, omorând femei și copii fără apărare”.
Preşedintele Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. a fost Mihail Sadoveanu.
Pe 25-27 august 1949 la Moscova a avut loc prima Conferință unională a partizanilor păcii din URSS. La această conferință a participat și o delegație din România, condusă de Mihail Sadoveanu.
La întoarcere marele scriitor a rostit o cuvântare cu ocazia dării de seamă publice a delegației Republicii Populare Române la această conferință. Iată cu ce impresii s-a întors din Uniunea Sovietică clasicul literaturii române:
„Impresiilor mele din zilele Congresului pentru pace dela Moscova le-ar trebui mai mult timp decât le pot da — ca să se ordoneze și să se adâncească. Foarte pe scurt voi cerca să spun ceva despre lucrările din sala coloanelor, în palatul Uniunii Sindicatelor.
Au venit aici delegaţi din paisprezece ţări străine : Anglia, Austria, Albania, Bulgaria, China, Coreea, Cehoslovacia, Franţa, Germania, Italia, Polonia, România, Statele Unite, Ungaria.
După cum a arătat, în vorbirea sa, scriitorul Corneiciuc, poporul muncitor sovietic a trimis la Congres o mie doua sute de delegaţi.
S’au înfăţişat soli a treizeci şi trei de naţionalităţi sovietice: din văile Carpaţilor şi înălţimile Pamirului, de pe ţărmurile Mării Negre şi ale Oceanului Pacific, din Caucaz şi Altai.
Au venit muncitori din toate ramurile de activitate : oameni ai ştiinţei, scriitori, pictori, actori, compozitori şi muzicanţi, colhoznici şi muncitori, reprezentanţi ai comitetelor antifasciste de femei şi tineret, reprezentanţi ai diferitelor uniuni profesionale, reprezentanţi ai bisericei pravoslavnice.
Adunarea cuprindea eroi ai Uniunii Sovietice — 26, eroi ai muncii socialiste — 105, laureaţi ai premiului Stalin — 169.
Peste două mii de congresişti.
Toţi au mărturisit încrederea lor în victorie şi în marele povăţuitor al lumii, Stalin.
De către toţi au fost ridicate proteste împotriva aţâţătorilor la război. Capitalismul şi imperialismul anglo-american încearcă în felurite chipuri să organizeze o tabără de război neo-fascistă, care le-ar mai putea prelungi situaţia preponderentă.
