Mihai Viteazul descris la 1601 drept Ahile al Carpaților

 

Multe s-au scris și se vor scrie despre Mihai Viteazul, primul întregitor al românilor, „Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”, ucis prin viclenie la 9 august 1601 în Câmpia Turzii și propus azi spre canonizare în Biserica Ortodoxă Română, ca urmare a morții sale martirice și a rolului de apărător al creștinătății.

Chiar și hrisoave complet necunoscute până acum apar grație vrerii lui Dumnezeu, cum este extraordinarea Cronică de la Nurenberg, din 1603, considerată cea mai veche monografie din lume, ascunsă de un preot în 1944 din calea prigonitorilor adevărului istoric, bolșevicii Anei Pauker, în turnul zidit al Bisericii Sfântul Nicolae din Şcheii Brașovului.

Camera secretă descoperită după mulți ani a scos la lumină circa 6.000 de volume și 30.000 de documente, după cum povestește pentru EVZ Părintele Profesor Vasile Oltean, care se ocupă cu sârg de arhiva de aur aflată acum în muzeul Bisericii brașovene.

În această Biserică, ctitorită şi de tatăl său, Nicolae Pătraşcu, şi fratele său, Petru Cercel, a poposit însuși marele român, la 20 octombrie 1599, și tot aici a fost găsit un pomelnic al Viteazului, în care se scrie:

„Pomenește, Doamne, pe Io Mihail Voievod și doamna sa, Stanca, Io Nicolae Voievod și sora sa, Florica” (copiii voievodului – n.n.). Părintele Vasile povestește și că pictorul grec Nicolae Cretanul, care l-a însoțit pe voievod și i-a redat chipul în mai multe portrete, a zugrăvit în Biserică și episodul intrării lui Mihai în Cetatea Brașov.

Fresca, restaurată în 1694 de Sfântul Constantin Brâncoveanu, a dispărut în timp și a fost repictată de cunoscutul artist Costin Petrescu (foto sus), în 1946, același pictor care, împreună cu ucenicul său, viitorul Părinte Arsenie Boca, a pictat scena intrării lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, la Ateneul Român, istorie publicată și de EVZ.

Cronica nemțească, al cărei autor rămâne anonim, pentru că îi lipsesc primele 26 de pagini, are 618 pagini și a fost tipărită în 1603, la doar doi ani de la moartea lui Mihai Viteazul, la tipografia celebrului gravor și tipograf al vremii Johann Ambrosius Sibmacher.

Bravul Părinte Vasile Oltean a reușit să o traducă, prin străduința profesorului Hans Butmăloiu, și să o publice pe spezele proprii, anul trecut, la Editura Andreiana, deși vorbim de un exemplar unic în lume, care trebuia să primească imediat toată atenția Ministerului Culturii și al Academiei Române.