Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Michelangelo da Caravaggio (c. 1571 – 1610)
Articole online

Michelangelo da Caravaggio (c. 1571 – 1610)

pictura

Cronologic, curentul baroc își are originea în Italia, între pontificatul lui Sixt al V-lea și cel al lui Paul al V-lea, în jurul anului 1600. S-a vorbit chiar despre entuziasmul papilor și „voința lor de a face ca frumusețea capitalei unei creștinătăți restaurate să iradieze gloria”. Biserica Catolică a știut să utilizeze artiștii pentru a-și manifesta propria-i putere prin lucrări monumentale, artizanii înșiși considerându-se continuatori ai renascentiștilor.

Michelangelo da Caravaggio (c. 1571 – 1610)

Nu putem considera barocul drept o artă a Contrareformei, succesului lui în țări care au respins mișcarea religioasă dovedind caracterul cultural-artistic al curentului. Pictura barocă are, trecând peste exigențele religioase de care artiștii trebuiau să țină seama, un puternic caracter de unitate, E. H. Gombrich susținând chiar transgresarea barierei politico-religioase de către artiștii olandezi protestanți și cei catolici.

Înainte de a trece la analiza picturii  Neîncrederea Sfântului Toma (c. 1602-1603), mă voi opri pentru a trece în revistă succint inovațiile pe care le aduce Barocul în pictură. În primul rând, contrastul este mult mai accentuat decât în vremurile precedente, punctul focal al imaginii deplasându-se din mijlocul planșei. În această manieră se prezintă, desigur, lucrările italianului Michelangelo Merisi (care provenea din Caravaggio), fiind cel care influențează folosirea de umbre și lumini pentru a oferi o experiența interactivă, mai apropiată de viața cotidiană.

Caravaggio a fost un teribilist, degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat, vorba cronicarului

A dus o viață mai mult pe fugă, a săvârșit o crimă, a fost iertat de Papă și a sfârșit la treizeci și șapte de ani de malarie. În ciuda acestei biografii, Caravaggio a fost unul dintre cei mai prizați și căutați pictori ai vremii. Nu i se pot însă atribui pictorului italian nici apetența totală pentru revoluție, nici dorința de a rupe total cu trecutul, căci foarte multe a preluat de la Michelangelo, Rafael, Tițian, arta statuară antică. Caravaggio a vrut însă să redea adevărul, fără a urmări eleganța. Caravaggio avea ambiția de a vedea altfel lumea. În pictura Sfântul Toma necredinciosul ne sunt înfățișați 3 apostoli și Hristos. Ceea șochează însă e maniera în care a înțeles pictorul să-i redea pe apostoli: nimic din acele figuri solemne, nimic sfânt, doar niște fețe ridate, arse de soare, ușor neghioabe. Ceea ce e cu adevărat uimitor e modul literal în care adversarul lui Annibale Carracci a interpretat Biblia: Toma își introduce mâna în coasta lui Hristos, exact cum îl îndemnase Mântuitorul să facă și cum ne spune Evanghelia lui Ioan. Caravaggio era un naturalist, voia ca picturii lui să redea fidel lumea. Lumina, în pictura italianului, nu încearcă să ajusteze trupurile, să le confere o oarecare suplețe, ci dimpotrivă, e în contrast violent cu umbrele. Poate că în această pictură în ulei pe pânză se manifestă cel mai pregnant afinitatea lui Caravaggio pentru urâțenie, pentru abandonarea convenționalismului.

Compoziția a devenit imediat faimoasă, după cum o arată și numeroasele copii. Astăzi, pictura se găsește la Potsdam, în Germania.

Caravaggio nu a încurajat pe nimeni să îl imite. Paradoxal, tocmai acei pictori care se aflau la distanță mai mare au profitat de pe urma inovațiilor italianului, precum Rembrandt sau Velasquez. Stilul lui Caravaggio a continuat însă să influențeze pictura europeană, chiar dacă caravaggismul, la mijlocul secolului XVII, era deja revolut, după ce proliferase la Utrecht și Neapole.

 

Registration

Aici iti poti reseta parola