Medicul polonez care a salvat mii de oameni prin înscenarea unei false epidemii de tifos
Într-o mică regiune din Polonia ocupată de naziști, o așa-zisă epidemie de tifos a contribuit la salvarea a mii de oameni de la munca forțată și de la moarte.
„Epidemia” a fost provocată de medicul Eugene Lazowski în orașul Rozwadow și în jurul acestuia, la 240 de kilometri sud de Varșovia. Forțându-i pe naziști să pună în carantină mai multe de sate din împrejurimi, epidemia falsă a ținut în siguranță 8.000 de săteni timp de peste doi ani.
Lazowski avea 26 de ani când Germania a invadat Polonia, servind ca sublocotenent în armata țării sale. După ce a fost capturat de naziști, medicul educat la Varșovia a fost închis într-un lagăr de prizonieri de război, de unde a evadat.
După ce a evadat, Lazowski s-a mutat la Rozwadow unde a lucrat pentru Crucea Roșie din Polonia. La acea vreme, ghetourile evreiești fuseseră instalate în întreaga Polonie, inclusiv un ghetou pentru 400 de evrei care se afla lângă curtea lui Lazowski.
În timpul ultimelor luni de existență a ghetoului, Lazowski a tratat în secret evrei și a furnizat produse medicale. În iulie 1942, ghetoul Rozwadow a fost distrus de germani. Mulți evrei au fost uciși în piața principală și în pădurile din jur, iar o parte dintre ei au fost luați pentru a fi supuși la muncă forțată.
Un prieten de la școala de medicină a lui Lazowski, medicul Stanislaw Matulewicz, a descoperit o modalitate prin care oamenii să fie testați pozitiv pentru tifos, fără a avea de fapt boala.
Stanislaw Matulewicz (stânga) și Eugene Lazowski
Germanii erau îngroziți de tifos, o boală transmisă de păduchi, cunoscută pentru faptul că decima regimentele armatei în timp de război.
Boala nu mai fusese întâlnită în Germania de 25 de ani, așa că soldații nu aveau imunitate naturală
Propaganda anti-evreiască difuzată de Germania îi descria pe evrei ca fiind purtători de păduchi infectați cu tifos.
În 1942, se estimează că 750 de polonezi mureau zilnic din cauza tifosului. Orice evreu care era testat pozitiv pentru tifos era împușcat pe loc, iar casa sa era incendiată. Polonezii care erau depistați pozitiv erau trimiși în carantină.
În timpul primelor două luni de activitate clandestină, Lazowski și Matulewicz au injectat mai multor săteni „tifosul lor fals”, spunându-le pacienților bolnavi de gripă că este vorba de o „terapie de stimulare proteică” pentru boala lor.
Unii pacienți au fost trimiși la medici din alte sate după ce au primit injecția, unde, în mod inevitabil, erau testați pozitiv cu tifos.
În timpul acestei perioade tensionate, Lazowski avea la el o pastilă de cianură, a povestit mai târziu. Numărul de cazuri de tifos confirmate de laboratoarele germane a fost alarmant. După două luni, s-a declarat o zonă de carantină în jurul localității Rozwadow și a 12 sate înconjurătoare, ceea ce i-a protejat efectiv pe cei 8.000 de locuitori de arestări sau deportări.
Lipsa de decese în regiune nu a coincis cu numărul de infecții cu tifos, iar Gestapo-ul a trimis o comisie de investigație pentru a-i verifica pe medici. Lazowski a folosit tactici asemănătoare cu cele ale lui Oskar Schindler pentru a-i păcăli, oferind vodcă și muzică pe durata vizitei lor.
Bucurându-se de petrecere, membrii seniori ai comisiei au trimis medici mai tineri să colecteze probe de sânge de la pacienți „bolnavi”, cărora li se administrase tulpina bacteriană care imita tifosul. Medicii germani nu au căutat niciun simptom printre pacienți, fiind îngroziți de posibilitatea de a contracta boala.
Spre sfârșitul perioadei de ocupație a Poloniei, un soldat german l-a anunțat pe Lazowski că urmează să fie arestat de Gestapo. Potrivit soldatului, Lazowski fusese văzut tratând membri ai Armatei Naționale.
Lazowski fusese cruțat până atunci datorită muncii sale de combatere a tifosului, dar – a avertizat soldatul – arestarea sa era iminentă. Familia Lazowski a fugit din oraș chiar înainte de sosirea Gestapo-ului.
„Am găsit o modalitate de a-i speria pe germani”
Timp de 13 ani, Lazowski a trăit cu teama că activitățile sale din timpul războiului vor fi descoperite, ceea ce ar fi dus la represalii din partea autorităților sovietice din Polonia. În 1958, Lazowski a emigrat în Chicago împreună cu soția și fiica sa. După un deceniu de studii, a devenit profesor de pediatrie la Universitatea din Illinois. Continuând să practice medicina, nu a spus niciodată nimănui despre campania sa secretă din timpul războiului.
Abia în 1977 Lazowski a scris pentru prima dată despre „războiul său particular”. În mod caracteristic, el s-a concentrat asupra aspectelor medicale ale operațiunii de salvare pentru buletinul informativ al Societății Americane de Microbiologie.
Cu câțiva ani înainte de moartea sa, în 2006, Lazowski s-a întors în Polonia pentru a filma un documentar despre acea perioadă. În Rozwadow, împreună cu Matulewicz, bărbații au fost întâmpinați cu o serie de festivități și reuniuni emoționante.
