Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Mască chirurgicală din material transparent de la 1938. O istorie a măștilor de protecție
Articole online

Mască chirurgicală din material transparent de la 1938. O istorie a măștilor de protecție

Inventat de un cunoscut medic în 1938, un nou tip de mască chirurgicală este construit din material transparent și, datorită cadrului său flexibil din metal, poate fi ajustat instantaneu pentru a se potrivi conturului feței.

Permițând citirea buzelor, masca transparentă (foto) permitea medicilor și asistentelor să converseze mai convenabil în timpul unei operații. O deschidere în partea de jos a măștii lăsa aerul să circule.

Primele măşti de protecţie omologate oficial în Europa au apărut în timpul Primul Război Mondial.

Primul istoric care vorbește de măști de protecție este Pliniu cel Bătrân, care descrie minerii Romei antice având faţa acoperită de piei de animale, pentru a nu inhala oxid de plumb.

Și marele Leonardo

Apoi, Leonardo da Vinci consemna în scrierile sale că se gândeşte la un dispozitiv fabricat din pânză subţire, care, înmuiat în apă, ar putea fi folosit de muncitorii din construcţii şi de marinarii care erau obligaţi să inhaleze praful toxic al proiectilelor de tun.

În 1799, pe când lucra ca inginer în minele din Prusia, Alexander von Humbolt a introdus un prototip de dispozitiv respirator confecţionat din cauciuc şi material textil – un sac care se punea pe cap, cu orificii în dreptul ochilor şi furtun care asigura dispersia dioxidului de carbon.

În 1848, Lewis Haslet a creat o mască de protecţie cu aspect poros, din material textil şi cu valve de compresie, pentru a asigura o respiraţie corespunzătoare, care s-a răspândit rapid în rândul muncitorilor din fabricile americane.

În acelaşi timp, în Europa, un chimist care studia proprietăţile cărbunelui, a realizat o mască de protecţie impregrantă cu cărbune activ, menită să-l protejeze de gazele şi vaporii toxici emanaţi în timpul experimentelor din laboratorul său.

Materiale textile îmbibate în urină

În aprilie 1915, armata germană împrăştia clor gazos împotriva trupelor franceze, dar Statele Unite aflaseră deja de experimentele trupelor canadiene, care au descoperit că amoniacul din urină neutralizează clorul, astfel încât purtau materiale textile îmbibate în urină, care le permiteau să respire.

Oficial, americanul Garett Morgan a fost desemnat inventatorul măştii de gaze moderne, care ulterior a fost utilizată pentru salvarea a peste 30 de lucrători blocaţi într-un tunel subteran.

Marea Britanie a patentat prima mască de gaze

Britanicii au patentat şi ei, pe baza cercetărilor anterioare, o mască din cărbune activ, care a fost apoi adaptată ca un un dispozitiv cu casă, valve şi supape pentru soldaţi trimişi în prima linie împotriva nemţilor, scrie csid.ro.

Utilizarea măstii de gaze a devenit, după încheierea primei conflagraţii mondiale, o parte obligatorie din echipamentul de lucru al minerilor, pompierilor, geniştilor şi altor lucrători din medii toxice şi periculoase.

Prima mască chirugicală

Chirugul francez Paul Berger a folosit prima mască chirugicală  în timpul unei operaţii din 1897.

Un an mai târziu, Carl Flügge, un bacteriolog german care studia tuberculoza, a elaborat teoria răspândirii prin picături de salivă.

În 1905, teoria sputei invizibile a devenit general acceptată, astfel a apărut folosirea în rândul personalului medical a măştii chirugicale, ca metodă de protecţie şi împiedicare a răspândirii tuberculozei.

 

 

Registration

Aici iti poti reseta parola