Masacrul crocodililor de pe insula Ramree. Ce s-a întâmplat în primele luni ale anului 1945 în teatrul din Pacific?
În primele luni ale anului 1945, soldații japonezi de pe insula tropicală Ramree s-au confruntat cu o situație extrem de complicată. Pentru a putea ajunge în cealaltă parte a insulei și a se alătura unui alt grup de soldați era necesar să traverseze o mlaștină plină de crocodili.
Deși poate părea ceva desprins dintr-un film de groază, exact asta s-a întâmplat în timpul masacrului de pe insula Ramree.
Dacă soldații nu încercau traversarea, trebuiau să înfrunte trupele inamice care se apropiau de ei. Dacă încercau să o facă, trebuiau să înfrunte crocodilii. Să-și riște viața în mlaștină sau să-și pună viețile în mâinile inamicului?
Acestea au fost întrebările cu care s-au confruntat trupele japoneze care ocupau insula Ramree din Golful Bengal în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la începutul anului 1945. Cei care au supraviețuit bătăliei se pare că nu au avut o soartă prea bună atunci când au ales ruta de scăpare condamnată prin apele pline de crocodili.
Deși relatările variază, unii spun că până la 500 de soldați japonezi care se retrăgeau au pierit în mod macabru în timpul masacrului crocodililor de pe insula Ramree.
Bătălia de la Ramree înainte de atacul sălbatic din mlaștină
La acea vreme, forțele britanice aveau nevoie de o bază aeriană în zona Insulei Ramree pentru a lansa mai multe atacuri împotriva japonezilor. Cu toate acestea, mii de trupe inamice au ținut insula, provocând o bătălie istovitoare care a durat șase săptămâni.
Cele două tabere au fost blocate într-un impas până când pușcașii marini regali britanici împreună cu Brigada 36 de infanterie indiană au depășit o poziție japoneză. Manevra a împărțit grupul inamic în două și a izolat aproximativ 1.000 de soldați japonezi.
Britanicii au trimis apoi vorbă ca grupul japonez mai mic și izolat să se predea.
Unitatea a fost prinsă în capcană și nu avea cum să ajungă în siguranță la batalionul mai mare. Dar, în loc să accepte capitularea, japonezii au ales să facă o călătorie de opt mile printr-o mlaștină periculoasă.
Atunci lucrurile au mers din rău în mai rău – și a început masacrul de pe insula Ramree.
Trupele britanice monitorizau situația de la distanță, de la marginea mlaștinii. Britanicii nu au urmărit îndeaproape trupele care fugeau, deoarece Aliații știau ce îi aștepta pe inamici în interiorul acestei capcane naturale a morții: crocodilii.
Japonezii au înțeles că acești crocodili de apă sărată au reputația de a mânca oameni, dar au intrat oricum în mlaștina de pe insula Ramree. Și, într-un incident care nu se deosebește de infamul atac al rechinului de pe U.S.S. Indianapolis, care s-a abătut asupra trupelor americane mai târziu în acel an, mulți dintre acești soldați nu au supraviețuit.
La scurt timp după ce au intrat în mocirlă, soldații japonezi au început să cedeze din cauza bolilor, a deshidratării și a foametei. Țânțarii, păianjenii, șerpii veninoși și scorpionii s-au ascuns în pădurea deasă și au „atacat” soldații.
Crocodilii au apărut atunci când japonezii s-au adâncit în mlaștină.
Câți au murit de fapt în masacrul de pe insula Ramree?
Mai mulți soldați britanici au declarat că un număr mare de crocodili i-au atacat pe soldații japonezi în mlaștină. Cea mai proeminentă relatare directă a celor întâmplate provine de la specialistul în botanică Bruce Stanley Wright, care a participat la bătălia de pe insula Ramree și a făcut această relatare scrisă:
„Acea noapte [din 19 februarie 1945] a fost cea mai oribilă pe care a trăit-o vreodată vreun membru al echipajelor M.L. [motor launch]. Crocodilii, alertați de zgomotul războiului și de mirosul de sânge, s-au adunat printre mangrove, stând cu ochii deasupra apei, vigilenți, în așteptarea următoarei mese. Odată cu refluxul mareei, crocodilii se îndreptau spre oamenii morți, răniți și nevătămați care se împotmoliseră în noroi…
Împușcăturile de pușcă împrăștiate în mlaștina neagră ca smoala, punctate de țipetele răniților striviți în fălcile reptilelor uriașe, și sunetul neclar și îngrijorător al crocodililor care se învârteau au creat un haos infernal care a fost rareori reprodus pe Pământ. În zori au sosit vulturii pentru a curăța ce lăsaseră crocodilii.”
Din cei 1.000 de soldați care au intrat în mlaștina de pe Insula Ramree, doar 480 au supraviețuit, conform rapoartelor. Cartea Recordurilor Guinness a catalogat masacrul de pe insula Ramree drept cel mai mare atac al crocodililor din istorie.
Cu toate acestea, estimările privind numărul de morți variază. Ceea ce britanicii știu cu siguranță este că 20 de oameni au ieșit vii din mlaștină și au fost capturați. Dar numărul exact de oameni care au murit în ghearele crocodililor rămâne în discuție, deoarece nimeni nu știe câți soldați au cedat din cauza bolilor, deshidratării sau foametei, spre deosebire de prădători.
