Distribuie știrea: Facebook | Twitter

Martirul austriac care a ales să moară în loc să depună jurământul de loialitate față de Führer

„Nici închisoarea, nici lanțurile, nici condamnarea la moarte nu pot răpi unui om credința și voința sa liberă”, a scris Franz Jägerstätter.

În repetate rânduri, a refuzat să îi jure loialitate lui Hitler și să se înroleze în forțele armate germane, insistând în schimb asupra faptului că religia sa catolică și codul său moral nu îi permiteau să participe la astfel de atrocități. Chiar și atunci când a fost amenințat cu moartea, acesta a rămas de neclintit.

Franz Jägerstätter s-a născut în micul sat St. Radegund, Austria, în 1907. A fost fiul nelegitim al Rosaliei Huber, o servitoare, și al lui Franz Bachmeier, un fermier, fiind crescut inițial de bunica sa, Elisabeth Huber, o femeie profund credincioasă. Mama sa s-a căsătorit cu Heinrich Jägerstätter, un fermier dintr-un sat vecin, în 1917, iar acesta l-a adoptat pe băiat la scurt timp după aceea.

Tânărul Franz Jägerstätter a avut o reputație de om rebel, întărită de faptul că a avut o fiică, Hildegard Auer, în afara căsătoriei. Lider al unei bande locale de motocicliști, a fost arestat împreună cu alți membri în 1934 pentru o încăierare de stradă.

Cu toate acestea, în Joia Sfântă din 1936, s-a căsătorit cu Franziska Schwaninger, o creștină extrem de devotată. Această căsătorie s-a dovedit a fi un punct de cotitură în viața lui Jägerstätter, care a început să își croiască un drum ca fermier și miner.

Cei doi au început să se roage împreună, iar Jägerstätter a început să studieze Biblia, manifestând un interes deosebit pentru viețile sfinților. Jägerstätter a scris mai târziu că Biblia a devenit ghidul cuplului pentru viața de zi cu zi, spunând: „Ne-am ajutat unul pe celălalt să mergem înainte în credință”.

Franz Jägerstätter a respins nazismul încă de la început

Când a auzit pentru prima dată despre Anchluss, Franz Jägerstätter a respins imediat acest proiect al regimului. Neavând nicio dorință de a se alătura în vreun fel birocrației naziste, a refuzat postul de primar al orașului St. Radegund.

În plus, a fost singura persoană din sat care s-a pronunțat împotriva Anschluss-ului atunci când localitatea sa a votat asupra acestui subiect în aprilie. Cu toate acestea, autoritățile orașului au suprimat votul său și au anunțat aprobarea „unanimă” a chestiunii.

Între timp, în decembrie 1940, s-a alăturat Ordinului al III-lea al Sfântului Francisc și a lucrat în biserica parohială locală. Ulterior a primit o amânare de înrolare în Wehrmacht în aprilie 1941, în temeiul unei scutiri pentru fermierii care munceau.

În această perioadă, Jägerstätter a început să examineze mai atent moralitatea nazismului în lumina suprimării Bisericii de către Hitler și a rapoartelor privind programul nazist de eutanasie cunoscut sub numele de Aktion T4.

În cadrul acestui program din 1940, naziștii au omorât aproximativ 300.000 de persoane: oameni cu dizabilități mintale, inclusiv copii.

Jägerstätter a fost chemat din nou la datorie pentru serviciul militar în Wehrmacht la 23 februarie 1943 pentru a fi prezentat oficialilor militari din Enns, Austria, la 1 martie.

El a refuzat să depună jurământul de loialitate față de Adolf Hitler, declarându-se împotriva serviciului militar din motive ce țin de moralitate. Jägerstätter a fost arestat imediat și transportat într-o celulă de detenție din Linz, unde a rămas până la 4 mai 1943, moment în care a fost transferat la închisoarea Berlin-Tegel în așteptarea procesului.

Un preot din satul său l-a vizitat în timp ce se afla în închisoare încercând să îl convingă să-l servească pe Fuhrer. Atunci când a aflat că preotul austriac Franz Reinisch a fost executat pentru că a refuzat să depună jurământul de loialitate față de Hitler, Jägerstätter a fost hotărât să rămână la fel de ferm în ceea ce privește opoziția sa.

Jägerstätter a fost judecat de curtea marțială și condamnat la moarte la Reichskriegsgericht în Berlin-Charlottenburg, la 6 iulie 1943

Potrivit unui extras din audierea sa de la curtea marțială, Jägerstätter i-a informat pe oficialii militari că, „din cauza opiniilor sale religioase, a refuzat să efectueze serviciul militar cu o armă, deoarece ar acționa împotriva conștiinței sale religioase dacă ar lupta pentru statul nazist… nu putea fi și nazist și catolic în același timp”.

„Există unele aspecte în care trebuie să te supui lui Dumnezeu mai presus decât oamenilor, datorită poruncii „Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți”. Cu toate acestea, Jägerstätter era dispus să servească în calitate de paramedic militar”.

După proces, Jägerstätter a fost transferat la închisoarea Brandenburg-Görden la 9 august 1943 și a fost executat prin ghilotină în aceeași zi după-amiază. După război, cenușa sa a fost înhumată în cimitirul local din St. Radegund.

Franz Jägerstätter a fost uitat timp de zeci de ani după ce a fost executat la vârsta de 36 de ani. Însă totul a început să se schimbe în 1964, odată cu publicarea biografiei sale, „In Solitary Witness”, publicată de sociologul, pacifistul și profesorul american Gordon Zahn.

În 1965, arhiepiscopul Thomas Roberts a prezentat o declarație oficială prin care afirma eroismul lui Jägerstätter. „Martirii asemeni lui Jägerstätter nu ar trebui să simtă niciodată că sunt singuri”, a scris el. Șase ani mai târziu, televiziunea austriacă a difuzat un documentar despre viața sa, intitulat „Verweigerung” (Refuzul).          

La 7 mai 1997, sentința inițială de condamnare la moarte a lui Jägerstätter a fost anulată în mod oficial de Landgericht Berlin, tribunalul districtual din Berlin.