Cine a fost tânărul care la doar 20 de ani era unul dintre cei mai letali lunetiști din armata Fuhrerului?
Matthäus Hetzenauer a crescut într-o regiune montană din Austria. Cerul liber, distanțele mari de vizibilitate și izolarea din Alpi au fost, fără îndoială, ideale pentru profesia sa în armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
S-a născut la 23 decembrie 1924, la Brixen im Thale, Austria, într-o familie de țărani. Satul rural se află în partea de nord a țării, aproape de granița cu Germania. În apropiere se situează unele dintre cele mai bune pârtii de schi din Alpi. Simon Hetzenauer, tatăl lunetistului, și soția sa, Magdalena, au trăit din agricultură. Simon era un vânător excelent.
Prin vânătoare, Matthäus Hetzenauer a învățat arta camuflajului, o abilitate care avea să fie parte integrantă din antrenamentul său de lunetist. Tânărul trebuia să acționeze rapid pentru a acoperi terenul în cazul în care lovitura sa inițială nu atingea ținta.
La vârsta de 17 ani, Matthäus Hetzenauer a fost recrutat în armata germană
A fost repartizat la Batalionul 140 Pușcași de munte în Austria natală. Fortificațiile de acolo nu numai că au sprijinit operațiunile de-a lungul Frontului de Est, dar au servit și ca avanpost defensiv împotriva atacurilor inamice care veneau de-a lungul graniței de sud a Germaniei.
Tânărul a schimbat unitatea în ianuarie 1943 pentru a primi pregătire pentru mortiere și artilerie. S-a antrenat ca infanterist de munte timp de doi ani, o sarcină pentru care Hetzenauer era potrivit. Cu toate acestea, în timpul antrenamentului, comandanții lui Hetzenauer au observat aptitudinile sale de trăgător de elită, astfel că, din martie până în iulie 1944, soldatul s-a pregătit pentru a deveni lunetist.
Lunetistul s-a bazat pe două modele de puști pentru activitatea sa mortală. Hetzenauer purta întotdeauna la el un Karabiner 98k, varianta de lunetist cu vizor telescopic 6x, și un Gewehr 43 cu vizor telescopic ZF4 4x.
Armata germană l-a trimis pe Hetzenauer în Munții Carpați, Ungaria și Slovacia, unde a intrat în acțiune încă din august 1944
Tânărul a preferat să împuște comandanții unităților sovietice. Adesea, străbătea cu curaj o linie inamică, împușcând ținte specifice, doar pentru a ajunge la comandant. A fost un joc de șah cu inamicii. „Hetzenauer ucidea în mod obișnuit pionii pentru a ajunge la rege”. Era o chestiune de necesitate pe linia frontului. Lunetistul a declarat: „A trebuit să trag în comandanții și artileriștii inamici, deoarece forțele noastre ar fi fost prea slabe ca număr și muniție fără acest sprijin”.
Hetzenauer aștepta uneori ore întregi în frig și zăpadă înainte de a trage un singur foc. Era răbdător, știind că o singură mișcare greșită i-ar fi dezvăluit poziția și s-ar fi soldat cu o moarte sigură din mâinile unui lunetist sovietic.
Cea mai lungă lovitură pe care se presupune că ar fi executat-o lunetistul a fost de 1.200 de metri
Din august 1944 până în mai 1945, Hetzenauer a reușit un total de 345 de morți confirmate. Asta înseamnă mai mult de o victimă pe zi.
Cel mai periculos lunetist nazist din cel de-al Doilea Război Mondial a fost decorat pentru eforturile sale. A primit Crucea de Fier clasa I și clasa a II-a pentru că a doborât numeroși lunetiști și nu s-a temut pentru propria siguranță sub focul artileriei și al atacurilor inamice. Acesta a mai fost decorat cu insigna de lunetist de aur, insigna de asalt al infanteriei de argint și Crucea germană de aur.
În noiembrie 1944, la vârsta de 20 de ani, Hetzenauer a suferit o rană la cap în urma unui foc de artilerie. O parte din misiunea lui Hetzenauer era să asigure protecția pentru retragerea unității sale din fața forțelor sovietice, dar îndemânarea și norocul său s-au terminat în mai 1945, când forțele sovietice l-au capturat.
Dintre cei 3 milioane de soldați germani capturați de sovietici, aproape 1 milion au murit. A petrecut cinci ani într-un lagăr de prizonieri sovietici, iar în 1950 a fost eliberat. Matthäus Hetzenauer s-a întors acasă, unde a lucrat ca tâmplar. În cele din urmă, acesta s-a stins din viață în anul 2004, la vârsta de 79 de ani.
