București
Cu inima plină de durere pomenim grozavul cutremur de marți de la 11 Ianuarie și care în București s-a simțit seara la 9 ceasuri fără un sfert. Mai întâi un șuerat și pe urmă un bâjâit spăimântător a prevestit întâmplarea aceasta care a umplut pe toți de groază nespusă.
În grabă după aceea au urmat clătinările pământului și vreo câteva isbituri puternice care au înghețat inimile tuturor de spaimă.
Norocire că sguduiturile acestii întâmplări care s-au făcut în undulații, n-au ținut mai mult decât vreo câteva secunde, și lumea era încă deșteaptă, încât au putut lua măsuri de scăpare.
Spaimă și primejdie mare era în teatru unde se reprezenta Angelo de trupa franțozească, și unde se afla față Măria Sa Prea Înălțatul nostru Domn, o mare parte din nobleță și mulțime mare de public.
La cele dintâi semne de cutremur a încetat reprezentația;
îmbulzeala tuturor care vrea să scape afară, spaima și țipetele damelor și groaza tuturor de obște, îmfățișa o șenă foarte spăimântătoare.
Măria Sa Prea Înălțatul nostru Domn alerga în toate părțile teatrului ca să însufle curaj în inimile cele slabe și să aducă ajutor la persoanele ce avea trebuință.
După ce a încetat cutremurul, și după ce s-a liniștit lumea din teatru, Măria Sa, pe jos, a plecat prin oraș ca să vază stricăciunile pricinuite de această întâmplare ale căria urmări au fost grozave, și să dea porunci spre mângâerea, ușurarea și ajutorul acelora care au fost jertfe ale acestui cutremur.
Puține zidiri din București au rămas nevătămate;
toate mai mult sau mai puțin au pătimit stricăciuni simțitoare.
Pe lângă aceste pagubi, avem să plângem nenorocirea multora care și-au pierdut viața sub dărâmăturile de case, păreți și coșuri ce au căzut pe dânșii și i-au îngropat în ruinele lor.
