În preajma ajungerii la domnie în aceste condițiuni „neregulate” – căci Țara, căreia în 1829 i se recunoscuse dreptul de a-și „alege” Domnul, nu fusese chemată a se rosti – Alexandru Dimitrie Ghica se grăbise să plece la Iași, pentru a întâlni pe Kiseleff, care era în drum spre Rusia.
Acesta părăsea Principatele Române, lăsând însă aici, sub cuvânt că trebuiau păzite drumurile care duceau de la Prut spre Silistra, o armată de vreo 10.000 de soldați.
De la Iași, noul Domn al Țării Românești întovărășește pe Kiseleff până la Chișinău, unde Alexandru Dimitrie Ghica se întoarce în București, după ce primise îndrumările și instrucțiunile generalului rus, care îi alcătui și parte din Statul Major, din ofițeri de încredere: Anton Garbaski, Alexandru Banov, Ion Solomon și alții.
La cererea porții, noul Domn al Țării Românești trebui să se ducă la Istanbul, pentru a-și primi încestitura.
Stârni nemulțumire în țară cererea aceasta.
Căci nu i se dădu urmare fără ca mai înainte Rusia să fi cerut – și să fi dobândit – în Asia Mică unele câștiguri (două vilaete), cărora avea să răspundă, în folosul Porții, o sporire a tributului plătit de Țara Românească.
Odată mai mult, țările mici plătesc târguielile celor mari.
Alexandru Dimitrie Ghica pornește, prin Varna, la Istanbul.
Maiorul Nicolae Golescu și căpitanul Ștefan Golescu, aghiotanții săi, îl întovărășesc.
Sultanul îi dă învestitura și primește o sporire a tributului, care saltă de la două milioane piaștri – cât îl fixase tratatul de la Adrianopole – la trei milioane.
Se recunoaște însă Domnului Țării Românești dreptul de a arbora drapelul national.
Rusia însă se împotrivește
De la Istanbul, Alexandru Dimitrie Ghica se întoarce pe la jumătatea lui Iulie 1834 în țară, prin Giurgiu, unde se oprește în carantină și unde-i iese în întâmpinare Ion Câmpineanu.
Acesta, fiu ale unei vrednice și eroice mame, întruchipa, prin generozitatea firii sale și prin patriotismul său înflăcărat, tendințele liberale ale societății românești și nădejdiile acesteia.
Ion Câmpineanu încearcă să câștige de partea sa pe noul Domnitor, în lupta pentru drepturile țării și împotriva Protectoratului rusesc.
Deși amândoi fuseseră în comunitate de simțiri și gânduri, Ion Câmpineanu nu izbutește în încercarea lui.
Alexandru Dimitrie Ghica nu era omul hotărârilor mari.
Nici vremea acestora, de altfel, nu sosise.
Convențiunea de la Ackerman din 1826 și Regulamentul Organic apăsau greu asupra Țărilor Române.
Sursa: George Fotino, Boierii Golești
