Despre Brandabura aflasem dintr-un reportaj din 1933 al Margaretei Nicolau: „Brandabura, ferocele bandit, cel care cu o ghioacă umplută cu plumb a despicat capetele bătrânilor Rosch din calea Dudeşti, îşi ispăşia pedeapsa la închisoarea din Aiud.
Fiind adus la Bucureşti pentru o confruntare, la întoarcere, deşi era ferecat cu lanţuri grele de mâini şi picioare şi legat de un alt tovarăş, a reuşit să d isp ară, împreunăă cu acesta.
E o evadare fără precedent, neînţeleasă de autorităţi care deocamdată nu pot da nicio explicaţie faptului”.
Dar, în 1935, reporterul al Ilustrațiunii Romîne, Ion Tic, dă peste Brandabura la războiul de țesut din închisoarea Văcărești:
„Unele covoare ieșite din mâinile lor aratã ca niște țesături fermecătoare, dar în imagine puteți vedea depănând fire trei criminali vestiți: Vereș Micloș, un bărbat „scund, brunet, cu barba mare, nerasă, cu aer de haimana sau mai curând de negustor ambulant, Brandabura, un criminal cu chip blajin, și Frunzoiu, ultimul său complice, un om întunecat și aspru”.
Brandabura la Deva
În activităţile sale nocturne, Brandabura s-a oprit şi la Deva. Una dintre spargeri, însă, nu a fost tocmai cu noroc. În loc să spargă bijuteria unui comerciant evreu, Brandabura şi „asociaţii” săi au nimerit în fierăria unui neamţ.
O spargere de succes a fost, însă, în biroul cunoscutului comerciant de alcool Blum, căruia, la plecare, hoţii i-au lăsat chiar şi un bilet de mulţumire.
Între spargerile din Deva, una a fost pe strada Iulia Maniu, fostă Lenin. În zona squar-ului din faţa poştei vechi era o casă cu etaj. La parter erau mai multe mici prăvălioare.
La acele prăvălioare, în acele vremuri, datorită vârstei comercianţilor, li se spunea „La babe”.
