Erau nişte prăvălioare adânci şi înguste. Acolo, la una dintre acele prăvălioare, s-a dat o spargere.
Într-o dimineaţă se constată următorul lucru: că în magazinul de fierărie al unui neamţ, s-a pătruns din pivniţă, prin tăierea podelei, în magazin. Cu gura de lup, unul dintre instrumentele specifice profesiei puţin onorabile, a fost tăiată casa de bani şi luat conţinutul.
Întâmplător, deşi a reuşit tehnic, această spargere a fost un adevărat dezastru pentru Brandabura.
Pentru că neamţul, om metodic, nu ţinea încasările în casa de bani. În fiecare seară îşi lua încasările acasă şi casa de bani era momeala.
„La vreo două săptămâni, tatăl meu era în vizită la un fost coleg de liceu, doctorul Grunfeld, fiul unor bijutieri, care îi relatează: <<Uite, dragă Livius, ce-o păţit vecinul. Neamţul. L-or furat hoţii prin pivniţă>>.
La care, tata, râzând, zice: <<Băi, fraţilor, uite care-i problema. Hoţul ăla, care o găurit de jos în sus din pivniţă, cum e boltă, când o venit noaptea o numărat o boltă în plus. Şi-or intrat peste neamţ>>.
Intrând în magazin, n-or mai avut ce să facă. Că greu era până intrau, la casele alea vechi. Că în Deva era arhitectură austriacă, se lucra ca lumea. De a doua zi, bijutierii, în fiecare seară, se deplasau de pe Iuliu Maniu, din faţa Poştei Vechi, până pe „Șase martie”, colţ cu Aurel Vlaicu şi îşi cărau bijuteriile acasă”, povestestea avocatul Liviu Petreu pentru hunedoaramea.ro.
Citește și Lupii de oțel ai României. Lista celor mai mari spărgători de case de bani
