Cât de izolată e astăzi Rusia?
Mai mult, Axa China-Rusia (cu toate problemele ei) este mult mai puțin izolată decât crede Occidentul. Nu este o coincidență că la moțiunea ONU de condamnare a atacului rusesc 35 de țări, inclusiv India (de urmărit cu atenție), Pakistan și Emiratele Arabe Unite s-au abținut. Aceste țări au interese militare şi economice în menţinerea relaţiilor cu Rusia. Apoi mai este Turcia care, deși este în NATO, nu a impus sancțiuni Rusiei.
Este evident că se naște un nou bloc alternativ la Statele Unite și Europa, al cărui coagulant este mai mult spiritul anti-occidental și realpolitik decât o identitate comună.
Greutatea variabilei chineze
Alianța dintre Rusia și China, care s-a consolidat de-a lungul anilor cu o accelerare bruscă în ultimele luni, apare și din nevoia Rusiei de a avea o debușeu economic alternativ care să contracareze sancțiunile occidentale . Nu întâmplător, pe 7 februarie, Rusia și China au convenit asupra unui contract de treizeci de ani pentru furnizarea de gaze printr-o nouă conductă, întărind alianța energetică dintre Moscova și Beijing.
Gazprom, compania energetică rusă controlată parțial de statul rus, a acceptat să furnizeze companiei energetice chineze CNPC 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an. Pentru a face acest lucru, va fi construită o conductă de gaz care va conecta zona Orientului Îndepărtat rus de nord-estul Chinei, permițând o creștere semnificativă a gazului natural pe care Rusia îl furnizează deja Chinei astăzi prin gazoductul Power of Siberia .din 2019. Acordul dintre cele două puteri nu se limitează la gaze, ci este mult mai complex și, deloc surprinzător, odată cu declanșarea conflictului și anunțarea sancțiunilor europene, China a anunțat că ar fi garantat achiziționarea de grâu de pe întreg teritoriul Federației Ruse, oferind Rusiei un important sprijin economic. Să nu uităm că Beijingul are un sistem alternativ la Swift pentru plăți interbancare (Cross Border Inter-Bank Payment System sau Cips) care ocolește sancțiunile internaționale. Astăzi gestionează doar 5% din tranzițiile globale, dar poate crește substanțial în cazul excluderii totale a Rusiei din circuitul Swift.
Mai mult, din perspectiva chineză, războiul din Ucraina poate reprezenta un eveniment nu numai prin slăbirea Rusiei și chiar a Europa atât din punct de vedere al competitivității economice, cât și pentru criza migratorie care ar putea genera tensiuni puternice în interiorul țărilor UE.
Conflictul din Ucraina îndepărtează centrul de greutate american de Asia și Europa, forțând Statele Unite să acorde o atenție mai mare unei zone precum Europa care era până acum considerată mai puțin o prioritate decât Asia. Acest lucru deschide , de asemenea , un nou context pentru problema taiwaneză .
Greutatea Asiei
O viziune care nu ține cont de rolul Chinei dar și al altor puteri asiatice poate fi periculoasă pentru Occident. 3 miliarde de oameni trăiesc în China, India și Pakistan și, în timp ce Occidentul suferă o iarnă demografică=. Același lucru este valabil și pentru creșterea economică care, fără perioada Covid, este moderată în Europa, în timp ce ritmul este mult mai rapid în Asia.
A crede că Federația Rusă, cu resursele sale naturale, materii prime și zăcăminte de petrol și gaze, precum și propria sa industrie de război și extinderea geografică enormă care o face un actor geopolitic global, se poate găsi complet izolată ar fi naiv.
Încă de la Petru cel Mare, la sfârșitul secolului al XVII-lea, vocația Rusiei a fost europeană, Moscova și Sankt Petersburg, cele două orașe ale puterii ruse, sunt din toate punctele de vedere orașe europene. După sfârșitul URSS, Rusia și-a făcut un drum spre Europa, Putin însuși în prima perioadă de guvernare a fost un lider care a privit spre Occident, apoi în anii următori totul s-a schimbat. Astăzi se află astfel într-o situație care o va determina să-și schimbe centrul de greutate nu spre vest, ci spre sud-est.
Această relocare va avea consecințe și pentru Europa și nu va fi nedureroasă întrucât, de la căderea zidului Berlinului, Occidentul a accelerat un proces de globalizare care a însemnat renunțatare la autosuficiență și independență inclusiv în sectoare strategice precum energia şi materiile prime, scrie Il Giornale.
