În 1941, fizicianul Iacob Robert Oppenheimer a fost cooptat la proiectul bombei atomice – Proiectul Manhattan. Prima lui sarcină a fost calcularea masei critice de uraniu – 235, în speţă cantitatea de uraniu de care este nevoie pentru a susţine o reacţie în lanţ.
În vara următoare, a coordonat la Berkley grupul celor mai buni fizicieni din America, care s-a ocupat de concepţia bombei.
Grupul, pe care el l-a numit „luminaries” (luminatorii), îi avea în componenţă pe Hans Bethe şi Edward Teller. Generalul Leslie Groves, care s-a ocupat de acest proiect, a vrut ca Oppenheimer să fie directorul ştiinţific.
La 16 iulie 1945, fizicienii implicaţi în acest proiect au testat bomba atomică, care a explodat cu o forţă echivalentă cu 18.000 tone de TNT. Această izbândă i-a adus recunoaşterea lui Iacob Robert Oppenheimer ca fiind părintele bombei atomice.
Citește și Au stat de bună voie să le explodeze o bombă atomică deasupra capului
